La finalul verii lui 2008, in plin boom economic local - in trimestrul III Romania a avut o crestere de 9,1% - cand totul era senin si nimeni nu avea curajul sa se gandeasca ca ar putea veni cea mai mare cadere economica mondiala din ultimul secol, Sidex Galati se pregatea sa reduca rapid si dramatic productia de otel si sa dea oameni afara, ceea ce insemna ca cererea la export s-a prabusit, iar de cerere interna nici nu era vorba. Nimeni nu a luat in seama miscarea si a analizat-o nici presa economica, adica noi, nici analistii, nici Guvernul, nici BNR, nici bancherii.
Pe 12 octombrie 2008 a sosit si comunicarea oficiala, care vine de obicei dupa o luna sau doua dupa ce in birouri se fac analize peste analize: "Ca urmare a crizei financiare mondiale, suntem martorii unei scaderi a cererii pentru produsele din otel. Acest lucru are un impact direct asupra performantelor operationale si financiare ale tuturor producatorilor de otel, inclusiv asupra ArcelorMittal Galati. La fel ca si ceilalti producatori, in acest moment, trebuie sa reducem productia pentru anumite bunuri pentru a evita cresterea stocurilor. Continuam sa monitorizam cu atentie evolutia pietei".
Efectele acestor 4 propozitii seci si aride: productia combinatului a cazut cu 60%, adica peste 1 miliard de euro s-au topit (cifra de afaceri era de aproape 2 miliarde de euro), de la 150 de milioane de euro profit compania a intrat pe pierdere, peste 4.200 de angajati au fost disponibilizati, 5% din exporturile tarii s-au amputat, iar statul a pierdut din taxe si impozite peste 100 de milioane de euro. Asta ca sa nu punem la socoteala efectul caderii Sidex pe orizontala la furnizori.
La nivel macro caderea ce a urmat a fost teribila: de la plus 9% economia a trecut in numai 6 luni la minus 6%, iar in trimestrul II 2009 minusul a fost de 8%. In teren, fiecare antreprenor, companie a incercat
