Dorim sa avem o planeta mai curata, dorim sa oprim defrisarile si poluarea, dorim sa dezvoltam noi surse de energie? Desigur. Intrebarea este cum o facem. Citind reactiile alarmistilor se pare ca solutia este urmatoarea: Mintim sistematic ca ne pandeste dezastrul iminent, speriem si aiurim tot ce misca, impunem reglemetari, constrangeri si impozite aberante bazate pe date false si analize dubioase, redirectionam fonduri si resurse de la prioritatile reale spre unele inventate, si evident, in paralel, bagam milioane si milioane in buzunarele celor ce se ocupa cu fabricarea propagandei alarmiste si raspandirea ei. O fi si asta o modalitate de “salvare a planetei”, dar nu avem obligativitatea sa fim de acord cu ea, oricat de agresivi si patimasi sunt sustinatorii ei.

Daca un milion de dolari merge de la buget la un institut alarmist care tot masoara si masoara ghetari si temperaturi, acel milion nu va mai merge in alte directii, unde poate era mai important si mai urgent sa ajunga. De pilda, la spitale sau la cercetare avansata pentru noi surse de energie.

Daca 100 de milioane merg la 100 de organizatii alarmiste care produc 100 de studii alarmiste, vei avea trei rezultate:

100 de milioane nu vor merge la spitale sau la cercetare avansata pentru noi surse de energie;creezi impresia falsa ca, uite, sute de studii sustin concluziile alarmise - deci e conses ca ne ducem de rapa, si decredibilizezi insasi notiunea de studiu stiintific si de stiinta in general.

Nimeni nu spune ca nu exista variatii de temperatura, nimeni nu spune ca poluarea este buna, nimeni nu spune ca defrisarile sunt dezirabile sau ca unii ghetari nu se topesc. Intrebarea este in ce masura calea alarmismului e calea corecta in a trata aceste probleme. Sa nu mai existe si alte abordari care nu presupun apelul la minciuna, manipulare, interventionism si risipa de resur