Consilier la sala de lectură a Colegiului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), bucureşteanul le arată românilor, dintre filele îngălbenite ale unui dosar, adevărul propriei lor vieţi.
George Vişan este luat de multe ori drept un fost ofiţer de securitate de scepticii care vin în sala de lectură a CNSAS pentru a-şi citi trecutul încriptat în „note informative“.
„Sunt unii oameni care au suferit foarte mult din cauza Securităţii şi atunci ne cred pe noi, angajaţii CNSAS, ofiţeri de securitate“, explică plin de înţelegere George. Sala de lectură este veşnic plină de cercetători şi de oameni care îşi citesc propriile dosare sau ale rudelor. Anual, la CNSAS ajung 7.000 de cereri de acces la dosar din partea cetăţenilor şi aproximativ 1.500 din partea cercetătorilor.
Arhivele Colegiului de Popeşti-Leordeni măsoară 30 de kilometri liniari de dosare. Acolo stau înşirate poveşti de viaţă, ani petrecuţi la Canal sau la Periprava, note informative care de pe hârtie s-au tradus în torturi de neimaginat. Vin oameni din cele mai îndepărtate colţuri de lume, pe unde au fugit odată scăpaţi de teroarea regimului: din Statele Unite, din Germania şi chiar din Noua Zeelandă.
1.001 de poveşti
George Vişan este angajat al CNSAS din 2006, până atunci fiind profesor de istorie la Liceul „Dinu Lipatti“ din Capitală. „În curtea şcolii eram un rege, însă pe stradă deveam un ilustru anonim“, spune George.
Astfel, s-a hotărât să se reorienteze în carieră. Şi a ales CNSAS. Mai întâi a lucrat la departamentul Investigaţii unde a studiat peste 1.000 de dosare. Profesor de istorie fiind, lui Vişan i-a fost foarte uşor să intre în lumea milioanelor de dosare care se găsesc în depozitele CNSAS, ba mai mult, spune el, lectura acestor documente l-a ajutat să înţeleagă mult mai bine evenimente din istoria contemporană. @N
