Sandu, care conduce FRF din august 1990, a anunţat de mai multe ori că nu mai candidează, pentru a ieşi din aria criticilor oamenilor de fotbal, însă s-a răzgândit de fiecare dată. Aşa s-a întâmplat şi la ultimele alegeri pentru funcţia de preşedinte al FRF, în 2005: în aprilie, el a spus că nu mai candidează, dar în octombrie, la puţin timp după ce fostul internaţional Gheorghe Popescu şi-a făcut publică intenţia de a se înscrie în cursa pentru preşedinţia federaţiei, Sandu a afirmat că doreşte un nou mandat. Şi l-a obţinut, fiind reales, la data de 21 noiembrie 2005, după ce l-a învins pe Gheorghe Popescu, cu 187 la 102 voturi, şi după ce le-a promis lui Ionuţ Lupescu şi lui Florin Prunea, doi dintre contestarii săi importanţi, de asemenea foşti componenţi ai generaţiei de aur, posturi de conducere în viitoarea organigramă a FRF.

Sprijin important de la

fostul aliat Condescu

Un rol important în realegerea lui Mircea Sandu l-a avut preşedintele grupării Pandurii Târgu Jiu, Marin Condescu, care prin intermediul cluburilor susţinute financiar de societăţi din minerit a direcţionat aproximativ 50 de voturi către actualul preşedinte.

Alegerea lui Mircea Sandu în fruntea FRF nu a fost privită atunci cu ochi buni de preşedintele Traian Băsescu, care, întrebat, la acea dată, ce părere are despre alegerea lui Mircea Sandu, a refuzat să facă vreun comentariu, însă a spus, adresându-se zia-riştilor: „De ce trebuie să-mi daţi o veste proastă?”.

Mircea Sandu şi-a respectat promisiunea făcută înainte de alegeri, iar Lupescu a devenit numărul doi în FRF, primind funcţia de director general, în timp ce lui Prunea i-a oferit postul de şef al Departamentului Relaţii Internaţionale. Tot ca o recompensă pentru realegerea lui Mircea Sandu a fost considerat şi cazul retrogradării echipei Sportul Studenţesc, în iulie 2006, pentru neîndeplinirea condi