In cladirea galbena, a doua dintre cele doua cladiri ale Gimnaziului L. Rebreanu din Targu Mures, la etajul doi, serpuind dupa coridoare, ba la stanga, ba la dreapta, ajungem la clasa I B. Nu sunt prea multi domni”Trandafir” in invatamantul romanesc, dar iata ca aici gasim unul. Se numeste Ferenti Alexandru. “Am terminat in 1981 Liceul Pedagogic Mihai Eminescu. Am ales aceasta meserie pentru ca imi plac foarte mult copiii, am avut ocazia sa exersez cu fratii mei mai mici, asta in primul rand, dar si din recunostinta pentru invatatoarea mea, doamna Codarcea de la scoala nr. 14 (Gimnaziul “Dacia”- n.r.)”, povesteste Alexandru Ferenti. “Provin dintr-o familie mixta, nici nu prea vorbeam bine romaneste cand am intrat in clasa intai. Practic doamna Codarcea m-a invatat romaneste,” recunoaste zambind cel care vorbeste limba lui Rebreanu cu o dictie demna de un actor! Copiii stau pe locurile lor, dar nu se pot abtine sa nu faca grupuri –grupuri dezbatand spinoasa problema a meseriilor. Fiind clasa unui fost fotbalist, actual antrenor al celor mici, pe primul loc desigur se afla jocul cu balonul rotund. Toti baietii voteaza cu fotbalul-mai putin Eric, el vrea sa fie pompier. Ceilalti se mai gandesc si unii dintre ei se declara viitori politisti, veterinari, sau chiar invatator-daca poti juca fotbal si asa, de ce nu? De ce va place fotbalul?-lansez eu intrebarea si o padure de manute se agita in aer. Aleg la intamplare un copilas, care imi raspunde cu seriozitate: “Pentru ca asa-s baietii.” Recunosc, la asta nu m-am gandit.
Doua fetite simpatice –au zburat cu avionul, spun ele- vor sa se faca stewardese! Catalina e in dilema: cand nu zboara, ar putea sa patineze?
O alta intrebare ce face “revolutie” in clasa: unde e mai bine, la gradinita sau la scoala? “La gradinita pentru ca ne jucam cu cifrele”-spun unii, “la scoala pentru ca invatam sa citim,” spun altii…
