Este psiholog la Penitenciarul Bistriţa, iar prin munca pe care o face aici încearcă să îi facă pe cei care au comis fapte antisociale, să înţeleagă că au greşit, dar că se pot schimba şi îşi pot recăpăta încrederea şi stima de sine

Laura Opriş şi-a dorit încă din facultate să lucreze într-o instituţie militarizată. După terminarea studiilor a aflat că se organizează concurs pentru ocuparea unor posturi de psiholog în penitenciare. S-a dus la examen şi nu a reuşit să obţină postul din oraşul său natal, Oradea. Aşa că i-a rămas de ales între Penitenciarul Gherla, un penitenciar din Bucureşti sau cel din Bistriţa. „ Am ales Bistriţa pentru că era destul de aproape de casă. Am făcut-o fără să ştiu nimic despre acest oraş , fără să am vreo cunoştinţă sau vreo rudă. Dar îmi doream foarte mult locul acesta de muncă, aşa că a meritat sacrificiul dacă se poate numi aşa", povesteşte tânărul psiholog. Laura s-a adaptat foarte repede cu munca în Penitenciar, mai ales că a nimerit într-un colectiv foarte tânăr , cu care rezonează şi spune că are o relaţie pofesională excelentă.

De la catedră la consilierea deţinuţilor

Înainte să muncească cu deţinuţii Laura a fost învăţătoare. Deşi natura muncii sale s-a schimbat total odată ce a plecat dintre copiii, totuşi tânara spune că diferenţele nu sunt foarte mari. „ Îi tratez pe deţinuţii ca pe nişte copiii mai mari. Şi aici mă ocupă de educaţie. De educaţia unor oameni care dincolo de faptele lor suntnişte oameni dezorientaţi, încerci să îi dezvolţi, să-i aduci pe calea cea bună. Sunt o categorie de oameni pe care trebuie să îi înţelegi, care au defecte, dar şi calităţi, dar care la un momen dat au luat-o pe altă cale. Foarte mulţi dintre ei, dacă nu toţi, sunt cu stima de sine la pământ şi treaba noastră ca şi psihologi este să le demonstrăm că au calităţi şi că fapta lor nu îi defineşte", mai spune psiho