Mihai Bălăceanu s-a zbătut pentru cultura Severinului, s-a luptat cu hibele din sistemul anilor `50-`60, a convins un ministru să ia în seamă Casa de cultură. Le-a făcut pe toate cu pasiune, fără să se lase pradă greutăților.
Mihai Bălăceanu este un adevărat punct de referintă în ceea ce priveşte cultura severineană. A încercat să devină inginer silvic, însă viaţa l-a adus pe alte căi.
“Am dat examen la Facultatea de Silvicultură din Braşov, pentru că intenţia mea era să devin inginer silvic. Mi-au plăcut întotdeauna calul, arma, pădurea. Tatăl meu era învăţător în satul natal şi pentru că după război s-a instalat regimul comunist, am fost exmatriculat din facultate, pentru că eram fiu de intelectual. De frică să nu rămân fără studii, l-am sfătuit pe tata să dea pământurile pe care le aveam, statului. Apoi am luat o adeverintă de la Primărie cum că tata cedase pământul şi m-am dus la Bucureşti, unde am fost primit la Institutul Pedagogic din Bucureşti, Facultatea de Matematică”, povesteşte Bălăceanu.
Apoi a fost încadrat la şcoala din comuna Peri, judeţul Mehedinţi. În perioada de 5 ani petrecută acolo, a fost numit şi directorul Căminului Cultural. Aşa a început activitatea culturală. “Am făcut formaţie de teatru, de dansuri, apoi am convocat toţi lăutarii din comună alături de noi. Făceam activităţi culturale, participam la competiții şi la schimburi de experienţă”, ne spune Mihai Bălăceanu.
A dat viaţă casei de Cultură
“Într-o zi a venit la mine domnul Ştefan Soare, responsabil cu activităţile culturale în Turnu Severin, care mi-a propus să vin la secţia culturală din Severin. În 1958, a avut loc o reformă administrativă, iar secţiile culturale s-au desfiinţat, înfiinţându-se Casa de Cultură, unde eu am fost instalat director. A fost foarte greu la început. Casa de Cultură nou-înfiinţată nu avea sediu, iar din clădirea Teatrului er
