Maia Morgenstern a povestit pentru „Adevărul literar şi artistic“ că jocul actorului porneşte de la „gând“, iar „emoţia vine după“. Într-un dialog purtat într-o cabină de la Teatrul Naţional, înainte de o reprezentaţie cu „Burghezul gentilom“, de Molière, actriţa a vorbit despre nevoia de a ocoli „calea bătută“.
Cum vă găseşte începutul anului 2010?
Mă aflu implicată în cel mai minunat proiect. Fac acum cel mai minunat lucru din viaţa mea, de care sunt cel mai mândră: fac lecturi pentru tatăl meu, care este o enciclopedie. Sigur că-i cer părerea, sigur că mă consult, sigur că am nevoie de toată experienţa lui. Îmi face atâta plăcere să citesc cu şi pentru tatăl meu! Cred că un lucru mai frumos şi mai important rar mi s-a întâmplat.
Şi cum se desfăşoară o astfel de lectură?
Eu iau un roman, o carte care mă interesează, citesc şi-i cer părerea. Este lucrul cel mai important pentru mine la ora actuală. De exemplu, acum citesc Amos Oz pentru el, dar evident că şi pentru mine. Sunt la a doua sau la a treia lectură din Amos Oz. Nu ştiu dacă am citit întreaga operă, dar are nişte romane minunate. Acum citesc romanul autobiografic „Poveste despre dragoste şi întuneric". Cred că este ultimul apărut la noi. Şi îmi face atât de bine!
E un fel de retragere? Un experiment?
Nu este nicio retragere, nici un experiment. Eu pregătesc un fel de lectură, un spectacol de lectură cu muzică. E un proiect cultural. Şi pentru mine, părinţii mei au fost şi rămân publicul cel mai avizat şi cel mai onest, cel mai critic şi cel mai avid, cel mai nemilos, dar şi cel mai fidel.
Nu şi cel mai laudativ?
Nu. Când spun „critic" nu folosesc cuvântul cu o nuanţă peiorativă. Critica, pentru mine, nu înseamnă, imediat şi necesar, un sport echivalent cu a arunca cu pietre. Am crescut printre comentarii. Părinţii mei, chiar dacă nu aveau prea mult de mâncare,
