Fosta campioană olimpică la canotaj este de o săptămână la conducerea Direcţiei Judeţene pentru Sport Galaţi şi are gânduri mari pentru bazele sportive din oraş

A pornit la 14 ani din Târgovişte, a urcat în barcă la Orşova, şi-a înnăsprit palmele la rame pe lacul de la Snagov, a uimit lumea la Sydney, la Olimpiadă, iar apoi s-a oprit în Galaţi.

Se întâmpla în 2001, după ce s-a căsătorit cu Alin Irincu, canotorul campion mondial, gălăţean get-beget. A stat ceva vreme departe de sportul de performanţă, ca profesor de educaţie fizică, pentru ca acum să revină în prim plan, ca director la Direcţia Judeţeană pentru Sport.

Clădită pentru performanţă

Înălţimea şi mai ales anvergura braţelor au fost remarcate imediat de antrenorii de canotaj din Orşova, ajunşi la selecţie prin şcolile din Târgovişte, iar după terminarea gimnaziului s-a mutat în oraşul de pe malul Dunării.

Altfel, poate ar fi fost o handbalistă de echipa naţională, sport pe care l-a practicat trei ani, înainte să ajungă la canotaj. „Prima treaptă", cum se spunea pe atunci la primii doi ani de liceu, a fost la Liceul din Orşova.

„Eram doar două fete în tot liceul. Amitirile din acei ani mă fac să am mereu emoţii uriaşe de fiecare dată când merg acolo. Cum trec de Drobeta Turnu Severin şi mă apropii de Orşova, mă cuprind emoţiile", a mărturisit Magda Irincu. „Au fost acolo primii mei patru ani în barcă, de fiecare dată când creştea Dunărea la Galaţi, era viitură pornită din Orşova, de la transpiraţia mea", glumeşte fosta campioană.

La 18 ani a ajuns la loturile naţionale, în cantonamente interminabile pe marginea lacului Snagov. „Doar două - trei săptămâni pe an nu eram în cantonament. Băieţii scăpau de armată după un an şi jumătate cel mult, la mine au fost 15 ani. Trezirea la şase dimineaţa, două antrenamente până la prânz, sau unul şi şcoală în primii ani