Ia pulsul banilor investiți într-o poliță cu acumulare de capital și nu confunda suma capitalizată cu cea asigurată.
Dacă nu alegi poliţa care se potriveşte nevoilor de economisire şi protecţie rişti să arunc banii pe fereastră. Este o descoperire pe care Aurica Mălaiu a făcut-o destul de târziu, după ce a cotizat timp de 15 ani la o asigurare de viaţă cu capitalizare.
Contractul a ajuns la maturitate la finalul anului trecut însoţit de o mare surpriză: din primele anuale nete plătite de Aurica, ea va primi doar 30%. "Cred că nu eu am ales poliţa, ci ea a m-a ales pe mine. A fost primul produs financiar de acest tip care mi-a fost prezentat" recunoşte sincer învăţătoarea din Zalău, care a semnat un contract ce prevedea ferm: capitalul acumulat este constituit din 30% din valoarea primelor platite anual.
Ce s-a întâmplat cu restul banilor? Care este diferenţa dintre suma asigurată şi cea capitalizată, cum se calculează acestea şi cine este beneficiarul la expirarea poliţei? Clientul ideal pentru un produs cu capitalizare trebuie să înţeleagă mecanismele financiare de funcţionare ale unei poliţe ceva mai complexe, să ştie să negocieze cu asigurătorul, "să aibă venituri peste medie, dar mai ales să-i placă riscul" punctează Anca Luţu, expert în asigurări.
Aurica însă nu se regăşeşte în această descriere. Pentru că dorea pună deoparte o sumă de bani "frumuşică", cea mai bună variantă era o poliţă de economisire la care ar fi ştiut de la început ce dobandă îi este garantată şi ce suma primeşte la final.
Citiți articolul integral în numărul 23 al revistei Forbes România.
