Cristian Marius, plecat dintr-un sat de lângă Sighişoara, a fost găsit îngheţat în scara unui bloc din cartierul CET. Băiatul a stat pe străzi de astă-vară până când, răzbit de ger, a bătut la uşa unei femei cerând ajutor.

A alergat dintr-o parte în alta pe străzi, privind cu jind în vitrinele magazinelor, admirând copiii care treceau fericiţi de mână cu părinţii lor. Şi-a strigat şi el mama, dar nimeni nu i-a răspuns. Aproape că i-a uitat chipul. Oricum, nu s-a mai interesat de soarta lui. Prin ger şi vânt, Cristian a ajuns în scara blocului AV 7, Aleea Egretei, din cartierul CET. O femeie cu inima bună a sunat la 112, iar poliţiştii şi jandarmii l-au adus pe micuţ la Adăpostul de Zi şi de Noapte din Constanţa. „Am stat la nişte ţigani şi prin scări de bloc“

Personalul de acolo l-a recunoscut. Era băieţelul din Mureş, care mai trecuse de trei ori, anul trecut, pe la centru. Tot de atâtea ori fugise. I-au făcut baie, i-au schimbat hainele, i-au dat să mănânce, iar Cristi a promis că nu mai fuge. Nu mai vrea să stea în ger şi să rabde de foame.

Micuţul îşi aminteşte cum a îndurat zilele friguroase de iarnă. „Am stat la nişte ţigani şi prin scări de bloc, pe unde am apucat. Mi-au dat oamenii de mâncare, că le-a fost milă de mine. Dar în ultimele zile n-am mai rezistat. Eram îngheţat, simţeam că nu mai pot şi am bătut la uşa unei femei. I-am cerut ajutorul, nu mai ştiam ce să mai fac“, povesteşte el.

Nu mai ştie de când n-a trecut pe-acasă. Spune că el n-are părinţi. Îl îngrijesc bunicii, care locuiesc în Şoard, judeţul Mureş. „Nu i-am mai văzut de 3 - 4 luni“, spune micuţul. „Ba nu, 3 - 4 ani“, se răzgândeşte el. Chinuit, băiatul a fugit de acasă. „Când eram acasă, mă băteau, mă trimiteau la cerşit. Am luat trenul şi am plecat“, se plânge el. În peregrinările lui, a ajuns la Bucureşti, la Drobeta-Turnu Severin şi chiar undeva prin Maramu