Mircea Sandu a castigat, luni, un nou mandat in fruntea fotbalului romaesc. "Nasul" a obtinut 192 de voturi, nici multe insa nici putine, in timp ce adversarul sau, Constantin Iacov, a adunat 67. S-a votat bine.
Sandu nu a fost ales cu larga majoritate cu care ne asteptam inaintea alegerilor iar Iacov si-a facut simtita prezenta la acest scrutin cu un scor ce a depasit chiar si cele mai optimiste estimari.
Trebuie sa recunoastem ca e votul perfect, unul care demonstreaza chibitilor ca "Nasul" fotbalului romanesc nu este dictator, asa cum a fost acuzat in pseudo campania electorala. De asemenea, toti cei care spuneau ca presedintele forului roman a oferit mita electorala la chindia din preziua alegerilor isi musca acum limba, deoarece membrii Adunarii Generale au dovedit ca nu pot fi corupti cu o sarma si un pahar de vin.
Cheia acestor alegeri, la fel ca in urma cu 4 ani, a stat in Marin Condescu si in voturile celor 40-50 de cluburi aflate in sfera sa de influenta. Daca in anul 2005 liderul din Valea Jiului a decis practic invingatorul din disputa Sandu - Gica Popescu, in 2010, cluburile "minerilor" au facut dovada libertatii votului in sanul unei federatii considerata pana acum extre de disciplinata.
Constantin Iacov si-a reconfirmat cu aceasta ocazie faima de "luptator impotriva sistemului ticalosit", chiar daca si-a indulcit mult tonul in ceea ce-l priveste pe "eternul dusman" Dumitru Dragomir, si a castigat mult la capitolul imagine si notorietate, fiind sigurul om care a indraznit sa se lupte cu Mircea Sandu.
Chiar si membrii Adunarii Generale a FRF au iesit bine, ei fiind cazati la un hotel de lux, ospatandu-se pe banii federatiei si votand, variat, dar pentru continuitate.
Ce ramane in urma dupa acest tur de scrutin? Dincolo de felicitarile lui Platini sau Blater, dincolo de cele 1860 de m