PD-L are in acest moment o sansa cu adevarat istorica. Daca o va valorifica macar partial ar putea fi primul partid din Romania care experimenteaza cel putin reforma unei clarificari doctrinare, ceea ce in politica noastra, dominata de o brambureala ideologica totala, ar fi un inceput salutar.

La prima vedere, intelectualii din partid, Cristian Preda, Monica Macovei si Sever Voinescu, au reusit sa puna pe tapet si sa aduca in dezbaterea interna cateva dintre problemele esentiale din cauza carora democrat liberalii au luat-o deja pe urmele deloc promitatoare ale PSD. In principal, intelectualii cer o clarificare doctrinara si o alta politica de resurse umane, adica un alt mod de selectare si promovare a oamenilor in partid si in functii publice.

PD-L este in acest moment un fel de magma eterogena in care s-au amestecat, atrasi de mirajul puterii si de forta lui Traian Basescu, politicieni din intreg spectrul politic. PD, partid de stanga, membru in internationala socialista, s-a transformat peste noapte intr-un partid de dreapta, popular. S-au alaturat apoi grupul liberal condus de Teodor Stolojan, autentic de dreapta, social democrati si crestini democrati. Un adevarat turn Babel ideologic, iar partidul nu avea cum sa nu se comporte ca atare. Adica strict oportunist, ba de stanga, ba de dreapta, dupa cum cerea interesul momentului.

Lipsa doctrinei inseamna, de fapt, lipsa principiilor. Ele ar fi impiedicat un partid popular autentic sa voteze, de exemplu, o lege populista si inaplicabila precum aceea referitoare la lefurile profesorilor, ar fi impiedicat introducerea unui impozit ca acela forfetar sau alte idiotenii asemanatoare. Aceste principii obliga partidul la o anumita predictibilitate, astfel incat electoratul stie exact la ce se poate astepta de la el. Aceasta certitudine doctrinara face mai putin importanta chiar locomotiv