Faptul că în trena lui Mircea Geoană, Traian Băsescu sau a oricui alt om politic se plimbă vreun doctor în energii cosmice, vreun astrolog sau vreun maestru în cine ştie ce formă de meditaţie nu mă deranjează excesiv. Suntem cu toţi fragili înaintea necunoscutului şi a vieţii şi nu trebuie să fim prea aspri când recunoaştem la alţii semnele acestei fragilităţi.
Că oamenii noştri politici cred în paranormal sau, cu un termen mai banal, sunt superstiţioşi nu e nici neaşteptat, nici prea scandalos în sine. Chiar în epoca noastră chipurile, pătrunsă de raţionalism şi ştiinţă , o mare parte a oamenilor din toate societăţile occidentale cred în spirite, extratereştri, energii şi diferite forme de mantică de la ghicitul în cafea la astrologie.
Nici politicienii şi oamenii de stat nu pot face excepţie, aşa cum nu au făcut nici cei de pe timpuri, inclusiv unii dintre liderii comunişti. Mai mult, conformismul social cere şi la noi mai mult poate decât oriunde să nu te arăţi prea diferit de electoratul tău. Cum să declari atunci fără a-ţi îndepărta o parte a publicului, la o emisiune de divertisment, de pildă, că parapsihologia e o şarlatanie, iar încrederea în forţe oculte o neghiobie? Fireşte, una e ce spui şi alta ce crezi în sinea ta, dar nu puţini ajung să creadă în veridicitatea propriilor spuse, mai ales dacă acestea smulg aplauzele altora.
Iată de ce faptul că în trena lui Mircea Geoană, Traian Băsescu sau a oricărui alt om politic se plimbă vreun doctor în energii cosmice, vreun astrolog sau vreun maestru în cine ştie ce formă de meditaţie nu mă deranjează excesiv. Suntem cu toţi fragili înaintea necunoscutului şi a vieţii şi nu trebuie să fim prea aspri când recunoaştem la alţii semnele acestei fragilităţi.
Convingerea că ceva sau cineva ne ajută, chiar fără explicaţie raţională, că anumite potriviri nu sunt simple coincidenţe, ci s
