- Cultural - nr. 467 / 26 Ianuarie, 2010 Receptarea "Istoriei critice a literaturii romane" a lui Manolescu versus valoarea geniului eminescian (I) Printre cei care au scris istorii ale literaturii noastre mai mult sau mai putin complete sunt criticii literari: Maiorescu, Ibraileanu, Lovinescu, Calinescu, Al. Piru, Dumitru Micu, Eugen Simion, Crohmalniceanu, Ion Rotaru sau Marian Popa. Trebuie amintite si dictionarul lui Zaciu, Papahagi, Sasu sau "Istoria literaturii romane contemporane 1941-2000", publicata de Alexandru Stefanescu in urma cu patru ani. Alaturi de acestia, criticul care a marcat evolutia literaturii romane din ultimele patru decenii si jumatate este dl Nicolae Manolescu. «Nicolae Manolescu reuseste insa acum o opera fundamentala, care va constitui un canon critic esential pentru urmatorii 25 de ani», afirma Calin Vlasie. Cartea a aparut de ceva timp la Editura «Paralela 45» sub atenta indrumare a criticului literar Nicolae Manolescu si are 1528 de pagini, reprezentand o munca asidua de documentare a criticului de aproape 25 de ani. Receptarea monumentalei «Istorii…» este definita de sintagmele: «Canonul lui Manolescu» (Ioan Lascu), «Sub zodia esteticului. O noua istorie a literaturii romane» (Gabriela Gheorghisor), «Istoria literara asteptata» (Gabriel Cosoveanu), «Nu o casa, ci un palat» (Florea Miu) etc. Scopul acesteia este de a presupune o revalorizare, o reinterpretare a operelor literare, o demonstrare si o reconstituire a fenomenului literar, o distantare hermeneutica a acestuia. Desi se afirma ca in primul rand «Istoria…» reprezinta un canon didactic si nu unul literar, Manolescu arata ca istoria literaturii nu poate fi despartita de critica literara, deoarece criteriul de evaluare este gustul, preferinta estetica sau critica, care este un factor subiectiv. Cele mai consistente sunt capitolele despre «Marii scriitori», atat din secolul