Mai mult de nevoie, decât de voie, o mână de oameni ai străzii – adunaţi de prin case abandonate şi canale din sectorul 2, de câţiva poliţiştii comunitari – au ajuns aseară la adăpost. Adăpost de noapte, improvizat în containere dotate cu paturi supraetajate şi saltele confortabile, însă deloc pe placul „homeless-ilor”. Sursa: Adrian ScutariuSursa: Adrian ScutariuSursa: Adrian ScutariuSursa: Adrian ScutariuSursa: Adrian ScutariuSursa: Adrian ScutariuSursa: Adrian ScutariuSursa: Adrian Scutariu
1 /.
„Mai bine la puşcărie decât la adăpostul vostru! Bă, nu mă luaţi cu japca! Oricum, vin, da′ nu stau, vă zic. Mă verificaţi, faceţi ce vreţi, da′ nu stau! Şi nu dau nicio declaraţie, că doar nu-s vreun... actor american”, răcneşte „domnul Ştefan” la cei trei poliţişti comunitari care-l iau mai mult pe sus şi-l duc la Ambulanţa Socială care-l transportă la adăpost.
Cu ochii când la cameră, când la sticla cu ţuică pe care o ţine pitită, „domnul Ştefan”, cum îl alintă asistenţii sociali, care-l cunosc ca pe-un cal breaz, doarme de când se ştie lângă o scară de bloc de pe strada Berindei. Învelit cu nailon şi câteva cartoane, ascuns în haine groase, de căpătat, bărbatul nu se dă plecat de sub umbrela de terasă, inscripţionată „Hollywood”.
Cu ochii mijiţi pe sub căciula rusească de blană, cu urechi, bărbatul zice că nu-i e frig, deşi afară sunt -20 de grade Celsius, iar pe gură aerul îi iese rotocoale-rotocoale, la fiecare cuvânt. „Domnului Ştefan” nu-i place la adăpostul de pe Şoseaua Pantelimon, „că-s condiţii proaste” şi nu-i spală. Iar dacă n-a murit el de atâţia ani pe străzi, nu-şi face griji nici de acum încolo. „Cu tot codul lor galben, care nu-mi pasă”.
„În loc să stea acasă, la căldură, umblă după bagabonzi ca noi”
„Domnul Ştefan” e unul dintre cei 700 de oameni ai nimănui, care ziua cerşesc,