Sase canale, peste 3.000 de angajaţi, o audienţă care s-a prăbuşit la o medie de 0,9 puncte în 2009, dar cu un buget în continuă ascensiune, care se ridică, în 2010, la 185 de milioane de lei, Televiziunea Română şi-a uitat menirea: slujirea profesionistă a interesului public pe bani publici.
Totul, sub bagheta pesedistului Alexandru Sassu şi cu binecuvântarea politicienilor. De la Răzvan Theodorescu, intelectualul care prezenta poporului manifestaţia din Piaţa Universităţii sub forma golanilor turbulenţi, a drogaţilor şi a mâncătorilor de seminţe, trecând prin Paul Everac, dramaturgul care ne intoxica cu greu digerabilele şi nostalgic-comunistele tablete de sâmbătă seara, până la Valentin Nicolau şi Alexandru Sassu, pus de şi în slujba PSD şi PNL, TVR a fost, cu scurte intermezzo-uri, obiectul trocurilor politice. Rezultatul s-a văzut mai bine ca niciodată în 2009, când postul public, decredibilizat şi cu audienţa la pământ, a reuşit o tristă premieră postdecembristă: să nu organizeze ultima dezbatere a candidaţilor la prezidenţiale.
Cum s-a ajuns aici? Istoria anilor 20052010 merită analizată. Nou venită la putere, Alianţa D.A. s-a grăbit să desemneze consiliile de administraţie din Radio şi Televiziune şi doar presiunile făcute de societatea civilă şi refuzul preşedintelui de a face nominalizări au resuscitat chestiunea schimbării legii, în sensul depolitizării instituţiilor. Rezultatul a fost dezamăgitor. PNL a obţinut şefia ambelor instituţii mass-media: Maria Ţoghină la Radio şi Tudor Giurgiu la TVR. Pusă între paranteze timp de mai mulţi ani, în special în perioada Năstase, restructurarea, depolitizarea şi profesionalizarea începute sub mandatul Stere GuleaAlina Mungiu Pippidi au fost reluate timid de Tudor Giurgiu, dar s-au izbit, previzibil, de boicotul politicienilor, opoziţia sindicatelor din TVR şi de o campanie media negativă, asezon
