O proiecţie sufletească e atunci când soţia de 74 de ani se uită la Gâdea, ăla de la televizor, iar gândurile, care îi trec prin cap, în loc să fie politice şi electorale, i se îndreaptă cu tristeţe spre ramolitul de bărbatu-său.

Ramolitul de bărbatu-său e Chivulete, un domn arhitect mărunţel, cu care s-a măritat aşa cum se mărită atâtea femei trecute bine de 30 de ani fără să iubească. Acum, când domnul Chivulete altceva decât să citească ziarele şi să dezbată noutăţile în parc, cu alţi ramoliţi, nu mai e în stare, doamna Chivulete are proiecţii după proiecţii. Se uită toată ziua la bărbaţii care apar la televizor şi e năpădită de proiecţii în trecut.

Mânca-l-ar mama şi pe Mircea Badea, spune şoptit doamna Chivulete, e leit Costeluş. Costeluş şi nu mai ştiu cum îl chema, care-mi făcea curte în liceu. Ce proastă am fost că nu l-am vrut! Când îl vede pe Geoană, doamna Chivulete are un mic orgasm colateral, în ochi. Îi tremură privirea de admiraţie, iar proiecţia în trecut e confuză, ca la un film sovietic de război dat la Căminul Cultural din satul natal de odinioară.

Mânca-l-ar mama şi pe Geoană, zice mişcându-şi mărunt buzele doamna Chivulete, parc-ar fi lunganul ăla de Mituş, cu care mă tăvăleam la Lehliu în paie. Ce proastă am fost că n-am avut un copil cu el, îl făceam eu până la urmă să mă ceară!

Domnul Chivulete n-are nimic dintr-o proiecţie sufletească pentru femei. E scund, burtos, zgârcit, tipicar, îndărătnic şi, ca şi cum toate astea n-ar fi de ajuns, e şi profet. Tot în trecut. Ştie cine ar fi fost cel mai bine să ajungă premier, cine trebuia să intre în Guvern şi cum trebuie condusă ţara cu o mână de fier, ca să fi ieşit mai repede din criză. Domnul Chivulete are un rest de pareză la mâna stângă şi aceasta i se bălăngăne. Ar trebui ca profet politic de cartier să găsească o altă metaforă administrativă. Să n