Inceputul lui 2010 nu a adus prea multa liniste pentru PD-L, chiar daca a castigat alegerile prezidentiale. S-au ridicat voci proaspete care, pana nu de mult, aparau partidul in ceea ce priveste corectitudinea politica, actiunea politica si electorala, identitatea si calitatea activistilor, elita politica proprie.

PD-L in viziunea reformatorilor era perfect. Acum, liberal-democratii se confrunta cu sindromul exuberantei identitatilor societatii civile care nu mai sunt dispuse sa mai accepte conformismul exagerat din interiorul partidului.

Sever Voinescu si Cristian Preda, mai nou si Monica Macovei, "grupul societatii civile din PD-L", au inceput sa se trezeasca si sa-si dea seama ca si-au afundat adanc picioarele in mlastina. Stiau cei trei dinainte de problemele din interiorul PD-L si au pastrat tacerea pana acum pentru ca partidul, si chiar ei insisi, treceau prin cateva campanii electorale importante sau abia acum s-au trezit ca democraticul partid este de fapt oligarhic?

Raspunsul nu este un mister. Odata cu castigarea functiilor, cei trei au luat atitudine, iar PD-L a intrat in vria contestarilor si a reformei. Au mai existat cazuri in care diverse voci (Cezar Preda, Theodor Stolojan) au facut nota discordanta fata de interesele conducerii, insa ele au fost ulterior nuantate si chiar corectate. Pana acum, PD-L si-a cenzurat foarte bine si eficient vocile contestatare.

Pozitia grupului, expusa public - ameliorarea relatiei partidului cu societatea, clarificarea doctrinara, schimbarea numelui partidului, politica de resurse umane - are semnificatii politice importante.

In momentul infiintarii PD-L, Valeriu Stoica a vorbit de "pluralismul curentelor politice" pentru a impaca orientarile provenite din fuziunea celor doua partide, PD si PLD. Aceasta miscare s-a dovedit eficienta pentru a asigura o tranzitie l