Inca un spectacol de raspunsuri. Actor: Vlad Zografi, dramaturgul, editorul Humanitas.

“Darwin e cel mai mare om de stiinta al tuturor timpurilor”, “Big bangul e un joc, pentru ca de fapt cunoasterea e un joc. Ce, tie nu-ti place sa te joci?

Tradezi? Iubesti? Traiesti? Mori?

Sunt si eu om, Eugene. Atatea voci in mine, cum naiba sa nu tradezi? Chiar si fara sa-ti dai seama. Sunt curios cine arunca primul piatra. De iubit,

iubesc. De trait, cred ca traiesc. Am impresia ca sunt inca destul de viu. Dar poate ma insel. Despre moarte nu stiu mare lucru. E un cuvant care

contine o contradictie. Tocmai de aia ma gandesc in fiecare zi la moarte. Numai lucrurile contradictorii mi se par plauzibile. Si totusi moartea mi

se pare implauzibila. Uite inca o contradictie.

Hegelizezi sau hildegerizezi?

Asta-mi aduce aminte de bancul cu tiganul care se lauda in fata unui prieten cu casa in care s-a mutat. Si, cand ajunge el sa vorbeasca de

baie, prietenul il intreaba: – Chiuveta ai? – Normal ca am. – Dar cada? – Am. – Dar veceu? – Am. – Dar colac? – Normal. – Dar bideu? Aici tiganul

ramane interzis si da din mana: – Asa si-asa. Domle, nici eu nu stiu daca am bideu. Altfel zis, noi, banditii astia de europeni, credem ca lumea poate fi prinsa intr-o formula, in cuvinte. Nu e nici bine, nici rau, asta e. Toti oamenii din lume au nevoie de sensuri ca sa mearga mai departe, sa nu se arunce pe fereastra – chiar daca lucrurile de fapt n-au nici un sens – si europenii cred ca sensurile se ascund in cuvinte. Dar cand scrii (teatru, normal), cuvintele cresc si pe urma se

dizolva. Daca nu se dizolva, nu-s bune. Asa ca si sensurile se dizolva – cel putin pentru scriitor. (Ma rog, nu unul ideologizat.) Ramai cu ceva

inutilizabil pentru filozof – ceea ce nu-i impiedica pe filozofi sa scrie despre asta, ba chiar ii incita, asta e