E, deja, 26 ianuarie, zi de tristă amintire pentru toţi cei care, normali fiind, au trăit înainte de 89 în România. Nu ştiu dacă amintirea aceasta este veselă pentru nesimţiţii din jurul lui Ceauşescu, pentru securiştii şi activiştii acelei vremi. Pe 26 ianurie presa se înroşea de tot, televiziunea se concentra şi mai mult pe personalitatea planetară a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cel mai iubit fiu, arhitectul noii ordini mondiale, geniul Carpaţilor etc. Pentru cei care nu au trăit în respectiva Epocă, e greu de imaginat atmosfera. Evoc acele timpuri tocmai pentru a nu ne moleşi memoria, pentru a nu ne lăsa copleşiţi de nostalgie şi pentru a nu permite, niciodată, repetarea acelui regim.
Voi încerca să vă povestesc, astăzi, în alte postări, cîte ceva din acele vremuri, iar asta o voi face, ma ales, petru cei foarte tineri. Pentru cei mai apropiaţi vîrtsei mele, propun un exerciţiu de imagiaţie, într-un fel. Cînd, cum şi cine credeţi că va încerca reabilitarea lui Ceauşescu? Există deja nişte începuturi, Vadim şi Păunescu au evocat, luminos, figura dictatorului lor iubit. Credeţi că România va suporta aşa ceva? E legitim să vorbim despre acele timpuri ca şi cum ele ar fi fost normale? Cum ar trebui să arate locul lui Ceauşescu în Istorie?
Pentru comentarii vă aştept la mine pe blog
E, deja, 26 ianuarie, zi de tristă amintire pentru toţi cei care, normali fiind, au trăit înainte de 89 în România. Nu ştiu dacă amintirea aceasta este veselă pentru nesimţiţii din jurul lui Ceauşescu, pentru securiştii şi activiştii acelei vremi. Pe 26 ianurie presa se înroşea de tot, televiziunea se concentra şi mai mult pe personalitatea planetară a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cel mai iubit fiu, arhitectul noii ordini mondiale, geniul Carpaţilor etc. Pentru cei care nu au trăit în respectiva Epocă, e greu de imaginat atmosfera. Evoc acele timpuri tocmai pentru
