Stimată redacţie, În aşteptarea unei dezbateri încă tabuizate în cercurile culturale, am ezitat să pun pe hârtie o reacţie absolut spontană. În Neuer Zürcher Zeitung din 31 august 2009 a apărut articolul d-nei Ioana Orleanu, care, pe câteva coloane, respinge vehement cartea abia apărută a d-nei Marta Petreu, Diavolul şi ucenicul său.
Cum generaţiei mele i-a fost îngrădit accesul direct la tematica anilor 2030 din secolul trecut, ani de o densitate intelectuală de excepţie în cultura românească, am fost atras irezistibil de articolul d-nei Orleanu şi, în acelaşi timp, decepţionat de lipsa argumentaţiei reproşurilor aduse cărţii. Lectura cărţii este pasionantă şi, în plus, am constatat că d-na Petreu îşi fundamentează punctele de vedere pe o bibliografie extrem de cuprinzătoare.
Din comentariile domnilor Cernat şi Müller, apărute în revista dumneavoastră, am înţeles că multe lucruri nu au fost menţionate, dar cine poate reface integral viaţa unui om?
Ele ar putea fi un punct de plecare al unei dezbateri îmbogăţitoare pentru toată lumea, mai ales prin faptul că în discuţie se află două inteligenţe de excepţie: Nae Ionescu şi Mihail Sebastian.
Presupun că d-na Petreu a dorit tocmai să lanseze o dezbatere mai amplă, într-o calitate remarcabilă, dar valoarea cărţii este pusă într-o lumină nefavorabilă încă înainte de a fi citită şi, în plus, într-un spaţiu de cultură cu nenumărate alte priorităţi.
Personal, am recepţionat această situaţie cu vădită nedumerire, o dată socotind precipitată punerea într-o lumină negativă a cărţii ca absolut tendenţioasă şi apoi o tematică aşa de interesantă adusă la nivelul unei dispute de opinie.
M-aş bucura ca rândurile de mai sus să trezească interes şi vă doresc un an nou bun.
Cuvinte cheie:cercuri culturale, Diavolul si ucenicul sau, bibliografie, Paul Cernat, Herta Muller
Stimată redacţie
