Ils navaient presque rien, ŕ présent ils nont rien. (Un geste pour Haiti, 2010)
Pe 12 ianuarie 2010, la ora locală 16,53, un cutremur cu magnitudinea de 7,3 grade pe scara Richter a devastat Port-au-Prince, capitala Haiti. O serie de 50 de replici i-au urmat, cea mai puternică, de 6,1 grade pe scara Richter, înregistrându-se pe 20 ianuarie. Catastrofa din Haiti este descrisă de organizaţiile internaţionale specializate în ajutorul acordat în situaţii de urgenţă ca fiind unul dintre cele mai mari dezastre cu care s-au confruntat. Pe lângă catastrofa naturală, o serie de elemente contribuie la amploarea dezastrului ce a urmat cutremurului haitian: un stat eşuat, o coordonare deficitară a ONG-urilor, a acestora cu reprezentanţii statelor şi, în fine, cu autorităţile locale haitiene.
Un ultim episod dintr-o lungă istorie a suferinţei
În ciuda faptului că Haiti este cea mai săracă ţară din emisfera vestică, aceasta reuşise, începând cu alegerile din 2006, să recâştige o oarecare stabilitate. Considerat de propriii cetăţeni, cât şi de străini un stat absent sau cel puţin ineficient, statul haitian se redresa încet până acum două săptămâni, cu un ajutor foarte important din partea organizaţiilor internaţionale.
Acelaşi tip de ajutor - însutit însă este fundamental acum, când în Haiti totul trebuie (re)făcut de la zero: infrastructura, economia, un guvern funcţional.
Reacţia americană a fost cea mai promptă, dar ea nu este fără echivoc. Haiti a fost ocupată de Statele Unite ale Americii la începutul secolului XX (între 1915-19341), care au revenit de câte ori a fost necesar, cel mai recent în 1994 şi în 2004. Astfel se explică reacţia haitienilor la noua debarcare a americanilor, pe 19 ianuarie, pe pajiştea palatului prezidenţial complet distrus. Lideri latino-americani, precum Fidel Castro, Evo Morales sau Hugo Chavez, au denunţat dej
