Şase perechi de şosete flauşate: zece lei. La şase cumpărate, una ţi-o dă pe gratis. Mărimile sunt universale, doamnă, normal că se potriveşte la toată lumea. Bine, nu zic să ai chiar un picior de uriaş, da' prea puţini oameni au picioare uriaşe, vă spun sigur că se potriveşte. Ţineţi aşa pumnul strâns, ca să văd eu ceva, a, se potriveşte sigur, doamnă, vă spun sigur-sigur, deci, vă dau şase perechi? Acuma e iarnă, e frig, vă ţine sigur de cald, ia uitaţi ce groase sunt, dacă nici astea nu mai ţin de cald, atunci nu ştiu, zău, ce mai poate ţine de cald. Da, domnu', câte vă dau?
E frig. E atât de frig, încât nu găsesc nici cuvântul potrivit ca să zic cât e de frig. Trenul de "raiova" tocmai a intrat în gară. Din el iese o căldură. Din el mai ies şi oameni, de asemenea. Un tip cu o mutră fără vârstă coboară din tren având în mâini câteva reviste de integrame şi ceva ziare ce n-a reuşit să mai vândă între timp. Ştii cum e. Mai un rebus, mai o integramă, mai un uitat pe fereastră, trece vremea şi ajungi la destinaţie având senzaţia că timpul s-a comprimat. Că eşti într-o capsulă d'-aia temporală. Sau cum îi zice.
"Cărţi, ziare şi reviste, cărţi, ziare şi reviste avem, care mai doreşte, care mai pofteşte cărţi, ziare şi reviste, haideţi, domniţă, c-am îngheţat ca un." Ai şi cărţi? Am şi cărţi, nu se văd, da' am şi cărţi, vreţi nişte cărţi? Vă dau nişte cărţi. "Nu, mersi, prefer o integramă, e mai relaxant şi, în plus, se repetă definiţiile alea, le rezolv imediat, îmi dau impresia că sunt deşteaptă."
E frig. E atât de frig. Îţi îngheaţă mişcarea în aer. Rămâi aşa, cu pasul suspendat şi ai impresia că te mai trezeşti la primăvară, când ţi se topeşte pasul şi-ţi termini ce ai de mers.
Din intercity-ul Bucureşti - Braşov coboară o căldură. Mi se face aşa, un dor de ducă. "Aş da o tură până la munte", "Da