Fostul component al „Generaţiei de Aur“ susţine că străinii au ridicat nivelul campionatului, mai ales că fotbaliştii autohtoni au o problemă de mentalitate, care îi trage în jos în carieră.
Are în spate un palmares impresionant la echipa naţională şi la cluburile unde a jucat. Acum a început o nouă etapă şi păşeşte puternic în meseria de antrenor. E tânăr, ambiţios şi şi-a fixat nişte obiective clare: mai întâi trofee în România, dacă se poate, chiar în acest sezon, iar apoi o carieră în Franţa, la FC Nantes, echipă de care a rămas ataşat sufleteşte.
„Adevărul": Eşti un antrenor la început de drum. Ai vreun model?
Viorel Moldovan: Eu nu sunt nici Mourinho, nici Guardiola. Eu sunt Viorel Moldovan, am propria mea filozofie despre antrenorat, am stilul meu, nu mă interesează să copiez pe cineva anume. Simpatie am avut totuşi pentru un antrenor. Este vorba de Christian Gross, pe care l-am avut la Grasshopers. Pe teren era foarte dur, exigent, dar în esenţă avea grijă de noi ca de copiii lui. Ajunsese până acolo încât ne lua camere de fumători celor care fumam, iar şedinţele tehnice le ţinea în patru limbi, franceză, engleză, germană şi italiană.
Tu eşti tolerant cu jucătorii sau conduci echipă cu o mână de fier?
Vreau şi disciplină şi respect, dar nu sunt un tip rigid, nu vreau o echipă mohorâtă. Mie îmi place să vorbesc cu jucătorii. Le dau voie să bea o bere, un pahar de vin, chiar şi înainte de meci. Nu intru în camerele lor, nu îi controlez, nu le spun să se culce la nu ştiu ce oră. Ei au viaţa lor. E normal să meargă şi în cluburi, şi la un restaurant, dar le cer să aibă echilibru în tot ce fac.
Au devenit demodate cantonamentele în Poiana Braşov? Şi tu ai avut parte de o astfel de pregătire ca jucător, dar totuşi preferi să mergi acum în Antalya, unde sunt temperaturi ridicate.
În Poiană nu sunt condiţii. Eu nu sunt un antr
