…cam cum credeti ca se potriveste un Mos Craciun cu sifilisul? Dar Fat Frumos din Lacrima cu, scuzati, paduchii lati (n-am gasit alta rima)? Sunteti socati? De ce? Potrivit presei de peste Canalul Manecii, guvernul britanic ia tot mai in serios in considerare posibilitatea introducerii educatiei sexuale in scoli de la varsta de … sapte ani! Motivul? Cresterea alarmanta a sarcinilor adolescentelor din Marea Britanie si inmultirea bolilor cu transmitere sexuala.
Rationamentul, banuiesc, este urmatorul: daca am introdus educatia sexuala de la 12 ani si, cu toate acestea, fenomenul se amplifica, trebuie sa incepem educatia sexuala si mai devreme. Nimeni nu pare sa ia in consideratie posibilitatea inversa: ca toate aceste discutii despre sex fara perdea, purtate de la o varsta atat de frageda sa fie, macar in parte, responsabile pentru scaderea constanta a varstei medii la care adolescentii de astazi isi incep viata sexuala. Fenomenul se intalneste si in SUA (din cate stiu, aflate pe loc fruntas la “teenagers pregnancies”) si este “tratat” intr-un mod asemanator. Cu naturalete, adica. Sexul devine un obiect de studiu ca atatea altele. Putem vorbi despre el liber, fara false pudori. Il putem scoate de sub perdeaua sub care a fost tinut de cateva mii de ani si prezenta copiilor in toata splendoarea sa.
Departe de mine gandul ca educatia sexuala, in sine, e un lucru rau. Vine o vreme cand oamenii, ca si cocorii, trebuie sa invete ca pe copii nu-i aduce pe lume barza, ce se face, cum se face, care sunt consecintele, riscurile, implicatiile, s.a.m.d. De aici, insa, si pana la a intra la sapte!!! sau chiar doisprezece ani in toate explicatiile (a se intelege pozitii, variante, etc, eventual insotite de explicatii grafice) e cale lunga. Nu suficient de lunga, insa, pentru ca sistemul educational modern sa n-o poata parcurge in mai putin de doua decenii.
Acum
