Aşa rezistă în fiecare zi cei care sunt nevoiţi să muncească de dimineaţa până seară afară, în ger. Termometrul indica în Piteşti în această dimineaţă, la ora 07.00, minus 20 de grade Celsius. Niciun câine să nu scoţi afară pe vremea asta. Şi totuşi, la primele ore ale dimineţii, oraşul arăta ca un furnicar.

Primii care şi-au început o nouă zi de muncă glaciară au fost vânzătorii de ziare, ale căror chioşcuri seamănă cu nişte igluuri în toată regula. Stă ore întregi într-o baracă metalică de 2 metri pătraţi şi nu se poate încălzi nici măcar la o sursă electrică, pentru că nu are curent. „Este la fel de frig ca afară, dar nu ne plângem. Îi mulţumim lui Dumnezeu că avem servici pe sărăcia asta!”, spune înfofolită din cap până în picioare Floarea Jaica. Femeia lucreză de ani buni ca vânzătoare la un chioş de ziare din centrul Piteştiului şi mărturiseşte că n-a mai întâlnit o iarnă atât de cumplită.

„Din oră în oră îmi aduc copiii ceai şi mâncare caldă”

„Ce să facem, mamă, ne descurcăm şi noi cum putem. Nu am cu ce să mă încălzesc. Mai ies din ghioşc să nu îngheţ şi din oră în oră copiii mei trec pe la mine să-mi aducă un ceai fiebinte şi mâncare caldă. Vin la muncă la 06.30 dimineaţa şi plec pe la ora 16.00. Altfel, nu puteam resista pe gerul asta”. La câţiva metri distanţă, la parterul de la Mobilux, un comerciant la tarabă strânge din dinţi şi soarbe profund dintr-un pahar cu ceai fierbinte, pentru a nu-l răpune gerul. „Ce să facem, tată? Trebuie să trăim noi. Dacă stau acasă, la căldurică, cine îmi dă să mănânc. E foarte frig, dar nu mă dau bătut. Nu mă plâng. M-am călit din armată. Se spune că dacă nu-ţi cade un strat de piele pe timp de iarnă, nu eşti om sănătos. Mie mi-a căzut deja pe cancerul asta de afară”, susţine Viorel Dumitru. La ora 08.00, în lupta cu temperaturile scăzute de afră, ies pe străzi şi cei care lucrează la Salubritat