În zilele în care marii jucători de snooker şi-au dat întâlnire la Open-ul Galez, în România are loc Liga Naţională de Snooker. Sursa: snooker.ro

La şase ani după ce un antrenor de karate s-a încăpăţănat ca snookerul din România să nu se rezume la un televizor dat pe Eurosport, primele rezultate au început să iasă la iveală. Dar, dincolo de clasări şi performanţe la masă, ceea ce contează cu adevărat este spiritul acestui joc, care ar putea servi ca model în orice altă competiţie sportivă.

La vară organizăm Campionatul European, o competiţie destinată amatorilor, iar numărul jucătorilor afiliaţi la Federaţie Română de Snooker a trecut de 200. Dintre aceştia, 16 se duelează în prima etapă a Ligii. Printre ei, câţiva au poveşti dintre cele mai interesante, pe care vă invităm să le cunoaşteţi mai jos.

LOCUL

Pe intrarea Grânarului, în spatele Stadionul Naţional, o clădire cu două niveluri, întreţinută şi cochetă, ascunde Centrul Naţional de Snooker. Sus e meci, primul din Liga Naţională de Snooker, o competiţie destinată celor mai buni şaisprezece jucători români. Jos, la ora 09:30, este doar secretara-barmaniţă şi antrenorul federal, Dragoş Cozmaciuc.

Ultimul ne povesteşte cum a început totul. El a devenit antrenor calificat în 2005, după ce a susţinut examen în Ţara Galilor, la academia de snooker a unei figuri celebre din snooker-ul mondial, Terry Griffiths. S-a îndrăgostit de snooker prin 2002. Ca tot românul, de la Eurosport. I-a plăcut atmosfera şi, mai ales, respectul pe care îl implică jocul: pentru adversar, arbitru, public.

Şi aşa, un antrenor de karate devenea iubitor de snooker. Primii paşi spre cariera de antrenor i-a făcut prin 2004, când mergea alături de Daniel Bontea - una dintre domnii glumeţi care comentează snooker la Eurosport - la un turneu din Austria. Aici, Cozmaciuc a în