Cînd face Băsescu o vizită în Basarabia se mai dezmorţesc unioniştii de aici şi de dincolo şi încep să viseze frumos. Cineva, pe un forum, i-a găsit lui Băsescu un supranume: „Unificatorul” şi speră că în cel de-al doilea lui mandat la Cotroceni, Basarabia se va întoarce la România.

Aş fi fericit să se întîmple aşa şi sînt convins că chiar şi cei care strîmbă din nas cînd aud de unirea cu Basarabia ar ieşi în stradă de bucurie, la o adică. Mă îndoiesc însă că România se va (aproape) întregi prea curînd. Spun „aproape” cu gîndul la Cernăuţi care probabil că va rămîne în Ucraina încă mult timp de aici înainte.

De ce mă îndoiesc? În primul rînd pentru simplul motiv că în Basarabia sînt destui românofobi – chiar şi printre români, din nefericire, pentru ca un eventual referendum pe această temă să nu treacă. Asta pentru că oricît de unionist ar fi Parlamentul de la Chişină – şi nu e! – pentru ratificarea unei asemenea hotărîri şi mai ales pentru ca ea să fie acceptată în cancelariile lumii, ar fi nevoie de acoperirea unui referendum cu rezultate incontestabile.

Cine a mai citit una alta despre ceea ce s-a întîmpla la Chişinău în 1918 ştie că şi atunci a existat un curent antiunionist, ai cărui reprezentanţi ar fi vrut ca Basarabia să devină republică independentă, nu parte a regatului României.

Deocamdată cred că politica de apropiere pe care o încearcă Băsescu, în care dincolo de declaraţii să existe acorduri economice pe termen lung şi sprijin direct din partea României pentru Republica Moldova ar putea diminua ostilitatea românofobilor şi opinia lor înrădăcinată că depind de Moscova.

Din acest punct de vedere o conductă cu gaz dinspre România către basarabeni ar însemna un pas uriaş către unire.

Un pas important şi care nu costă nimic ar fi renunţarea la aberaţia cu limba moldovenească şi declararea limbii române drept limba vorbită