Ar fi mai indicat "Guvernul", pentru ca in cele ce urmeaza e vorba despre chestiuni ce tin de executiv. Dar ar fi poate nedrept sa-i incarc in spate premierului Romaniei nenorocirile atator guverne, ca ticalos chiar nu e.
Emil Boc are insa o legatura directa cu falca romanului, pentru ca taman a anuntat o noua cruciada, de aceasta data impotriva evaziunii fiscale. Imi trec prin minte momentele cand a declarat "toleranta zero" fata de infractionalitate (septembrie 2009), firmele de salubrizare stradala (februarie 2008), coruptie (decembrie 2007, Statutul PD-L), datornici (septembrie 2005). Si privesc in jur. Naspa!
Nu ca evaziunea fiscala n-ar trebui combatuta cu avant. Si ma gandesc doar la cantaretii de manele, din a caror baza de impozitare scoasa la lumina n-ar putea fi construite locuinte pentru actorii care-si sfarsesc viata in mizerie, sau infiintate niste pensii speciale, dar macar de niste asezaminte pentru copii orfani, varstnici si animale vagaboande tot s-ar putea pune.
Ca dublul standard ma omoara pe mine, ca roman ce ma aflu si imi tataie inima de dorinta de-a muri si capra vecinului.
Ludovic Orban a facut aseara la Realitatea TV niste dezvaluiri care si-au implinit menirea: sa ma lase pe mine, si pe alti frustrati, cu gura cascata. Deputatul liberal a adus niste liste din care am aflat ca exista niste regii si societati ale statului care au niste datorii barosane la fondurile speciale (somaj, pensii, sanatate, treburi din astea).
Care dupa regulile falimentului ar trebui declarate cu nadragii rupti.
Dar cum democratia e uneori originala, ele merg mai departe, ca Johnny, fara sa le intrebe nimeni de ce le curg mucii in timp ce acorda salarii de merit. Si meritul e in materie de management, pot sa jur!
Cum sa se execute silit statul pe dumnealui? Mai bine baga-n corzi cate-un patr