Pe Mihai Cabel, copiii tranziţiei l-au iubit, chiar dacă n-au ştiut cum arată. El a fost domnişoară afectată şi cuceritor al spaţiului. A fost vocea desenelor animate. Mihai Cabel este un simbol pentru „generaţia desenelor animate“, cei pe care 1989 i-a prins copii, fredonând refrenul din „Sandy Belle“ sau visându-se ţestoase ninja.

Dacă v-aţi născut în anii ‘80, îl cunoaşteţi pe domnul Sandy Belle, chiar dacă fotografia alăturată nu vă spune nimic. Domnul Sandy Belle, pe numele lui adevărat Mihai Cabel, a dat, alături de Georgeta Chira, voce desenelor animate de la TVR. El era domnişoară afectată, era aventurier al spaţiului, era magnetul care a lipt de televizor milioanele de copii ai tranziţiei.

Mai citeşte şi:

VIDEO Vasiliu Birlic, un maestru al comicului

Gloria lui Mihai Cabel, consumată discret, a venit imediat după ceea ce el numeşte „marea îmbulzeală din decembrie". Adică pe vremea când volumul era de fapt sonor, iar telecomandă aveau doar maşinuţele teleghidate ale copiilor bogaţi. Săracii învârteau de antena cu elemenţi până când fâşâitul devenea suportabil, iar norii din „Heidi" se puteau distinge printre puricii de pe micile noastre ecrane.

Toţi copiii au trecut pe lângă el şi nimeni nu i-a dat locul în autobuz, fiindcă n‑au ştiut că el a fost „Saber Rider", pentru că nu şi-a arătat chipul, aşa cum nu îşi arată acum vârsta. Are 63 de ani, încă mai dublează desenele animate de la TVR, urăşte televizorul, urăşte calculatorul, ascultă jazz, divinizează clarinetul (se linişteşte cu Acker Bilk), trăieşte cu amintirile lui. Îşi aduce aminte până şi culoarea şi textura scaunului de odinioară al lui Tudor Vornicu. Era albastru, de catifea.

O posibilă fericire

Când nu lămurea problema relativităţii şi când nu ţinea conferinţe lungi de specialitate, Albert Einstein rostea, în interviuri, fraze din care nu lipsesc nic