Realitatea.Net a publicat un material despre cercetarea romanesca si locul ei aproape nevazut pe harta internationala, plecand de la un studiu realizat de National Science Board din SUA, care plasează România pe ultimele locuri în lume la capitolele producţie ştiinţifică şi cheltuieli cu cercetarea.

Cercetator de fel, sunt citat si eu articol, cu cateva raspunsuri. Le public aici in intregime:

1. Cum se explica locul detinut de cercetarea romaneasca la nivel international?

S-ar putea explica pornind de la locul pe care il ocupa Romania pe harta.

De la locul pe care il ocupa stiinta in lista prioritatilor politice.

De la locul pe care il ocupa cunoasterea in atentia publica.

Si de la cine ocupa locurile importante din sistem.

2. Cine este de vina: personal slab pregatit, autoritatile indiferente?

Cauzele vin din doua parti: sistemul si oamenii.

Un prim, dar nu si suficient, pas ar fi un cadru legislativ adecvat. Modalitati clare si corecte de ocupare a posturilor, modalitati echitabile de plata a personalului, modalitati adecvate de acordare a granturilor de cercetare.

Al doilea pas – care e chiar mai important decit primul – este numirea unor persoane competente in citeva posturi importante. Acum avem un ministru al carui parcurs pina in momentul de fata promite mai mult decit al oricarui alt ocupant al acestui fotoliu din ultimele doua decenii. Ideal ar fi primenirea a cel putin inca doua-trei nivele sub acela al ministrului.

Spre exemplu aducerea la conducerea marilor universitati – Bucuresti, Cluj, Iasi etc a citorva personalitati care sa aiba taria, energia si cunostiintele necesare pentru impunerea unui sistem valoric diferit.

Apoi, ar fi necesara recrutarea citorva personalitati recunoscute din strainatate la conducerea unor departamente. O conditie esentiala ar fi o totala independenta decizional