Cand ai in economia subterana cel putin 35 miliarde euro, adica aproape un sfert din PIB-ul tarii dupa calculul specialistilor, inseamna ca fraudarea statului a devenit o obisnuinta intr-o perioada de criza acuta, cu un mediu economic si politic instabil. In orice statistica internationala, o astfel de situatie asaza tara respectiva in randul statelor cu o organizare precara, unde prolifereaza afacerile dubioase de pe urma carora profita un segment social redus. In talmes-balmesul din ultimii ani, cand scandalurile politice au trecut in fata interesului public, economia subterana a inceput sa roada ca un cancer societatea in ansamblul ei, rasturnand valorile printr-un sistem de control dirijat din umbra de oameni care nu dau doi bani pe ordine si lege.
Guvernantilor le este frica sa vorbeasca prea mult despre mafie, contrabanda, coruptie sau criminalitate economica, pentru a nu strica "atmosfera de echipa" din interiorul clasei politice, mediul unde se manifesta cea mai mare rezistenta pentru intrarea in normalitate. Analizati programele principalelor partide care s-au aflat la putere in ultimii zece ani si o sa gasiti doar lucruri generale despre combaterea fraudei la scara nationala, ca si cum ar fi ilegal sa te amesteci in treburile evazionistilor avand legea de partea ta. Se considera pericol maxim doar ratarea acordului cu FMI, prin neindeplinirea obiectivelor stabilite, in conditiile in care instabilitatea la nivel macro se datoreaza in mare masura fentarii Fiscului de catre indivizi cu relatii in zona politicului.
Daca s-ar fi dorit ca munca la negru sa nu devina un fenomen national, iar dimensiunea fraudelor fiscale sa fie redusa prin functionarea institutiilor abilitate pe activitate de combatere a infractionalitatii economice, probabil ca astazi existau suficienti bani la buget pentru Sanatate, Educatie sau Armata, astfel inca
