Facturarea energiei termice pe baza convenţiilor încheiate între Regia Autonomă de Termoficare Craiova şi consumatori furnizorul de căldură urmăreşte mai degrabă să rezolve problema recuperării debitelor decât cea a consumului individual.

Contractele individuale care ar urma să se perfecteze între locatari şi furnizorul de căldură, adică facturarea individuală a contravalorii energiei termice livrate craiovenilor, nu înseamnă şi rezolvarea problemelor din sistemul centralizat de încălzire. De fapt, se urmăreşte încheierea unei convenţii între locatari şi Regia de Termoficare Craiova, prin care debitorul se obligă să permită reprezentanţilor termoficării „accesul pe proprietatea sa pentru inventarierea instalaţiilor individuale de utilizare a energiei termice sau pentru închiderea şi sigilarea acestora, în cazul în care consumatorul nu achită contravaloarea serviciilor furnizate“ (art. 7, pct. 3 din Anexa la contractul de furnizare a energiei termice). Adică debitorul să-şi taie singur creanga de sub picioare sau, mai bine zis, caloriferul de la conducta de căldură. Se ridică o întrebare: ale cui sunt conductele? Fiindcă, atunci când se fisurează şi trebuie reparate, aparţin proprietarului imobilului, când trebuie să te debranşezi, sunt în administrarea furnizorului de căldură, iar la facturare sunt trecute ca şi părţi comune, pentru care „centraliştii“ achită o cotă parte la factura de căldură a blocului, chiar şi pentru simplul fapt că le traversează locuinţa.

„Cel mai bine ar fi fost să fie schimbat în totalitate sistemul de căldură, adică aceste coloane să fie dispuse orizontal, şi nu pe vertical. În acest mod, fiecare apartament ar fi fost contorizat individual şi debranşat individual. RATf nu are de unde să susţină toate aceste cheltuieli. Un locatar trebuie să plătească peste 3.000 de lei dacă suportă singur modificarea. Dar şi aşa este bin