Circulă zilele astea, pe bloguri, o leapşă intitulată "Pentru ce ai ieşi în stradă". Oricine are chef răspunde provocării; după talent, interese, abilităţi sau - de ce nu? - la mişto. Dincolo de exerciţiul facil al scrisului (pentru cei oarecum alfabetizaţi, cu şcoala absolvită pe bune, la stat, evident), de curiozitatea de a citi ce i-ar putea mâna pe semenii tăi să protesteze public şi cu precizarea că eu nu mi-aş sfârteca hainele pentru salvarea focilor de la circ sau din solidaritate declamativă cu sinistraţii haitieni, altceva mi-a reamintit simpaticul demers online. Românii nu au, în majoritatea lor, din păcate, exerciţiul protestului; nici de frondă, nici de revoltă, nici de apărare a unui drept încălcat.

Sincer vorbind, ieşim în stradă rar şi sănătos. Conform izvoarelor istorice, de la recentul sfânt Ştefan Cel Mare încoace, arcanu-i cea mai sigură şi eficientă metodă de a strânge mai mult de trei "zimbri" la un loc. Până şi destăinuirile paranormalului Aliodor Manolea, cel care i-a făcut "bau" la tv lui Geoană până a ieşit cârmaci Băsescu, ne-au lămurit: dacă nu mânca hulpavul nor energetic regimentele otomane, puţinteii strânşi deloc benevol în jurul Babanului (devenit în democraţie vin la doi litri) ar fi sfârşit siluiţi de duşmanii creştinătăţii. Noroc că le-a făcut altcineva (Duhul Sfânt, Ginul din sticlă, Flacăra Violetă) treaba şi n-a fost nevoie să se mai adune la fruntarii întru participare la sfânta bătaie.

Tot cam aşa e şi pe stil nou, doar că altfel se cheamă ţara-n documentele oficiale şi pe hărţi. Ultima ieşire vârtoasă-n stradă datează de vreo 20 de ani. Dacă nu ne ajutau alţii să ne-apuce simultan şi spontan furiile revanşarde, tare mi-e teamă că nu aveam astăzi preocuparea de a muta sărbătoarea naţională mai pe soare. Ne ajungea 23 august, ne simţeam bine, iar cei doi mici şi-o bere făceau cât o cină copioasă la Casa Ver