Avem 25 de invenţii premiate cu aur, inclusiv cu marele premiu, la Geneva, numai anul trecut. Deci avem inventatori de top. N-avem bani pentru sponsorizarea lor. Dar avem un sistem bine pus la punct pentru taxarea ideii.Ne lipseşte însă interesul. Care-i destinul unui inventator român?Ce aşteptări are? Unde găseşte resurse pentru cercetare? Răspunsurile s-au dovedit năucitor de simple. Resursele unui inventator? Salariul, pasiunea... Visele? Generatoarele celor două. Destinul este rezultatul acestui mecanism care, o dată pus în funcţiune, se autoalimentează cu propriile idei până când una dintre componente cedează. Acestea le-am aflat cunoscând un tânăr inventator independent, Ştefan Ciolacu, din Năvodari. Are 32 de ani şi e de un optimism molipsitor. Chiar dacă are un hobby cam scump pentru puterile lui, nu se poate abţine.
La 25 de ani şi-a depus cererea de brevet pentru prima lui invenţie: "Maşina electrică de curent continuu cu rotoare disc şi magneţi permanenţi", o idee care-i dădea târcoale încă din liceu, când a început să o pună pe hârtie. Era la Liceul de artă, dar asta nu l-a împiedicat. Pasiunea... Îşi aminteşte zâmbind de ziua din clasa a VI-a în care prietenul lui a venit într-un suflet să-i povestească despre navetele din Războiul Stelelor. Atunci şi-au propus să-şi construiască şi ei una. Dar cum? "A fost o copilărie", recunoaşte acum el, "dar aşa m-am apucat să studiez".
Nu a avut o copilărie ca a celorlalţi colegi de şcoală. N-a avut timp. Când ajungea acasă de la şcoală nu avea grija temelor şi a jocului, ci una mult mai mare. Surioara lui, pe care trebuia să o ajute pas cu pas. "De la vaccinul antipolio i s-a distrus o parte din sistemul nervos central", spune el. "Când nu vor mai fi ai mei, va trebui să am singur grijă de ea. De-aia mă zbat, n-am încotro."
SALARIUL, CA FOND DE CERCETARE
După liceu, neintrând la Arte
