(P) Zapada scartaie sub picioare, iar termometrul arata de zile bune temperaturi sub -20 grade. In lumina puternica a soarelui (cu dinti), dealurile de la Tusnad arata de un alb stralucitor. Aerul e rece, taios si din cand in cand mai bate si cate un vanticel care ma loveste cu nepasare. Mi-au inghetat mainile in manusi si imi cufund fata mai adanc in fularul care acum ma acopera pana la ochi. Langa mine, Max, un Husky siberian, cu ochi albastri si taiosi ca gerul de afara, salta cu placere prin zapada inghetata. Cred ca e singurul din grup care se bucura complet de aceasta mica plimbare prin natura. Undeva, adanc intiparit, Max poarta cu el iernile lungi, aspre si nemiloase ale Cercului Polar. Max, impreuna cu alti caini ai zapezii, se pregateste pentru Competitia de sprint cu atelaje canine din 30-31 ianuarie de la Baile Tusnad.

Pentru sprintul din acest an si-au anuntat participarea in jur de 20 de echipe. In Romania, primele competitii de atelaje canine au aparut numai de cativa ani, dar pe plan mondial unele concursuri au o vechime de mai bine de un secol.

Folosirea atelajelor canine in competitii sportive dateaza de pe vremea “Febrei aurului” din Alaska, de la sfarsitul secolului XIX si inceput de secol XX. Tot atunci apar primele cluburi de profil si sunt elaborate reguli scrise pentru o mai buna derulare a concursurilor. Sportul cu atelaje canine este cel mai popular sport in Alaska si in zilele noastre. La acest lucru au contribuit si evenimentele ca “drumul serului” din 1925, cand orasul Nome a fost salvat de epidemia de difterie cu ajutorul atelajelor canine sau succesul expeditiei cercetatorului Roald Amundsen, care a fost asistat de atelaje canine in demersul sau de a strabate Pasajul de Nord-Vest, din insula Groenlanda pana in Alaska.

Citeste mai mult pe Think Outside the Box. (P) Zapada scartaie sub picioare, iar termom