Ca şi în mandatul precedent, preşedintele Băsescu îşi începe activitateainternaţională cu o vizită la Chişinău.
Un semn de continuitate, deşi situaţiile politice sunt diferite. În 2005, la putere în Republica Moldova se afla Vladimir Voronin. Părea începutul unei prietenii sau măcar al unei relaţii pragmatice, mai ales că preşedintele moldovean, în semn de curtoazie, îi trimitea omologului său de la Bucureşti un număr impresionant de sticle de vin.
Drept este că nici partea română nu a rămas datoare. În mediile diplomatice şi politice româneşti se spune că, după alegerile din martie 2005 din Republica Moldova, sprijinul acordat de Partidul Popular Creştin Democrat condus de Iurie Roşca, vital pentru obţinerea celui de-al doilea mandat prezidenţial de către Voronin, a venit în urma recomandărilor de la Bucureşti.
Dar aste este deja istorie, ca şi deteriorarea gravă a relaţiilor româno-moldoveneşti din ultimii ani ai regimului Voronin. Ca şi căderea în ridicol a partidului lui Iurie Roşca.
Acum, cu o nouă conducere politică la Chişinău, mult mai determinată în a o apuca pe drumul reformelor şi europenizării, lucrurile arată promiţător.
Dinspre Bucureşti, agenda pare neschimbată. România se doreşte principalul sprijinitor al Republicii Moldova în drumul ei ( lung, sinuos şi incert, până la urmă ) de aderare la Uniunea Europeană. În plus, preşedintele Băsescu a ţinut ca, înainte de plecare, să afirme, din nou, că relaţia cu Moldova reprezintă proiectul său ”de suflet”.
O declaraţie frumoasă, care înainte de a le încălzi sufletele pro-românilor din stânga Prutului este primită cu simpatie aici, în România.
Dar dacă preşedintele român chiar şi-a pus în gând să facă din ţara noastă principalul vehicul pentru aderarea Moldovei la UE, atunci vizita de la Chişinău nu este decât un moment simbolic.
Iar lu
