Remus Tudor şi-a petrecut ultimii 20 de ani din viaţă după gratii din cauza unei crime. Pentru prima dată în istoria justiţiei româneşti postdecembristă, un deţinut condamnat la detenţie pe viaţă are şanse să fie eliberat condiţionat.
VEZI AICI TABLOURILE LUI REMUS TUDOR
Remus a intrat în puşcărie în aprilie 1990. Avea 23 de ani şi 93 de kilograme. A fost condamnat la închisoare pe viaţă după ce a ucis o femeie cu mai multe lovituri de cuţit. De atunci, a trecut pragul celor mai dure închisori din România.
Rând pe rând, a fost închis la Brăila, Mărgineni, Jilava şi Craiova. Cel mai mult a stat la Rahova: 10 ani. Aici a avut colegi de detenţie celebri, precum Miron Cozma şi fraţii Cămătaru. A preferat, însă, să se concentreze asupra picturii.
„Nu a fost uşor. Desenez din adolescenţă, dar m-am apucat serios de treabă în ’96, la Craiova. Condiţii pentru pictat nu am avut decât la Rahova, unde am fost transferat în ’99. Acolo am stat foarte mult timp singur în celulă şi am putut, astfel, să lucrez liniştit”, povesteşte Remus Tudor. Anul trecut, a fost transferat mai întâi la Giurgiu, apoi la Jilava, unde este închis şi în prezent.
Planuri de viitor
Acum are cu zece kilograme mai puţin, este cu 20 de ani mai bătrân şi speră ca în curând să fie un om liber. Este programat să apară în faţa comisiei de eliberare condiţionată a Penitenciarului Jilava pe 13 aprilie, o premieră în justiţia românească postdecembristă.
„Ce o să fac prima dată? Nici nu ştiu, am atât de multe lucruri de făcut. O perioadă de timp o să încerc să mă obişnuiesc cu ritmul de afară. Nu e aceeaşi lume pe care am lăsat-o când am întrat în puşcărie. Dar nu îmi este frică. Apoi nu vreau să mai pierd timpul. Vreau să-mi vând tablourile şi după aceea să văd lumea. Să înot, să schiez, să sar cu paraşuta”, spune, plin de speranţă, Remus Tudor.
