Alina Dumitru, campioana olimpică de la Beijing, speră ca în 2010 să nu mai aibă parte de accidentări
După aurul cîştigat la Jocurile Olimpice de la Beijing, Alina Dumitru a avut parte numai de ghinioane. La Europenele de la Tbilisi, din luna aprilie 2009, Alina şi-a luxat braţul drept şi a ratat aurul, mulţumindu-se doar cu bronzul. A stat o lună cu mîna în ghips şi şi-a reluat antrenamentele cu gîndul la aurul mondial. În august, la Rotterdam, a suferit însă o entorsă la glezna stîngă şi visul ei se năruise. Nu a renunţat însă. A luat-o de la capăt, mai hotărîtă ca oricînd.
- Alina, cum te simţi? Mai ai probleme cu piciorul, cu mîna?
- Slavă Domnului, am scăpat! M-am apucat serios de antrenamente. Am o oarecare teamă, încă îmi feresc glezna accidentată, dar cu timpul va trece. Sper ca în 2010 să nu mai am parte de ghinioane.
- Vine primul concurs, Cupa Mondială de la Sofia. Ştii ce adversari o să ai?
- Da, sîmbătă va fi la Sofia prima etapă din Cupa Mondială. Nu ştiu care dintre fete îmi vor fi adversare, dar nici nu mă interesează prea tare. Merg în Bulgaria să cîştig.
Promisiune pentru nepot
- Se punea problema să renunţi la judo. Ţi-au trecut aceste gînduri negre?
- Nu mă retrag. Mergem pînă la Londra. Atît vreau, să fiu sănătoasă! Acum mi-am recăpătat dorinţa de a mă lupta, de a face sport. M-am gîndit mai bine, la 27 de ani e prea devreme să renunţ. Iubesc prea mult sportul ăsta. În plus, am fost în Canada, la fratele meu, şi i-am promis nepoţelului meu că voi mai cîştiga o medalie olimpică. Trebuie să mă ţin de promisiune!
- Se simte criza financiară în cantonamentul lotului olimpic de la Cluj?
- Da, din păcate, se simte. Săptămîna viitoare ar fi trebuit să mergem la Grand Prix-ul de la Paris, dar nu sînt bani. În plus, se zvoneşte că o să se desfiinţeze centrul o
