Articolul saptaminal din Money Express. In care sint iar obsedat de felul in care percepem libertatea noi, cei din generatia numerica.
Mulți fani ai filmului „Avatar“ au căzut într‑o profundă depresie după ce au ieșit de la film. Se petrece o lipire interesantă și periculoasă între libertatea de expresie și libertatea de imaginație.
Să zicem că ați avea de ales între două situații (și suntem deja aruncați înspre acest gen de opțiuni): ești cuminte atunci când funcționezi cu identitatea din buletin, ai voie să fii obraznic atunci când intri cu identitate virtuală pe blog, forumuri, discuții online; a doua situație ar fi consecvența dintre identitatea tradițională și identitatea numerică (adică să încerci să fii online cam cum ești și în realitate). Pentru ce ați opta? O majoritate importantă deja alege din reflex: îmi preamăresc drepturile, libertățile de răzbunare, exhibare, agresivitate în mediul virtual și fac ciocul mic și joc de glezne la slujbă, în public. Libertatea se confundă cu anonimitatea perpetuată de virtual, în timp ce ordinea, disciplina și chiar consimțirea oprimării se confundă cu identitatea reală, cea de modă veche.
„Avatar“ a creat o depresie cvasicomică dintr‑un motiv care mie mi se pare evident. Toată dorința de libertate a cetățeanului de mileniu trei migrează către virtual – către lupta sub pseudonim („nick“) sau lupta de stradă cu cagula/gluga trasă pe cap, după model altermondialist – și cedează tot mai mult teren „real“. Libertatea devine echivalentă cu libertatea de imaginație, cu libertatea virtuală. Iar James Cameron a metaforizat perfect visul suprem al noii generații.
Nu scenariul jenant de simplu, nu personajele rudimentare i‑au ridicat filmul, ci detalii sublime precum metamorfozarea corpului umanoid, ieșirea din rutina pământească și lupta pentru idealuri supreme în zone paradiziace (Pandora M). Un detaliu
