Un deţinut condamnat la detenţie pe viaţă de la Jilava va apărea în faţa unei comisii de eliberare condiţionată, .pentru prima dată în istoria justiţiei româneşti postdecembriste. Deţinutul Remus Tudor speră ca, în cazul în care va fi eliberat, să-şi vândă în occident tablourile pictate după gratii.

Remus Tudor a intrat în puşcărie în aprilie 1990. Avea 23 de ani şi 93 de kilograme. A fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru omor deosebit de grav, după ce şi-a ucis o colegă de serviciu cu mai multe lovituri de cuţit.

Potrivit poliţiştilor judiciarişti care s-au ocupat de cazul său, Remus lucra pe atunci ca instalator. În seara zilei de 4 aprilie 1990, el s-a dus la centrala termică la care lucra femeia. Fără să bănuiască ceva, aceasta i-a deschis uşa. Remus şi Maria au stat de vorbă preţ de o oră, după care el i-a propus să facă sex, însă ea l-a refuzat şi s-au luat la ceartă.

Imediat după ce a fost reţinut, Remus Tudor le-a spus anchetatorilor că femeia l-ar fi lovit cu un fier în cap, pentru că o înjurase, şi atunci, scos din sărite, a pus mâna pe un cuţit şi i l-a înfipt în spate. Au urmat alte şi alte lovituri, până ce victima s-a prăbuşit la pământ.

Bărbatul a primit, la acea vreme, cea mai aspră pedeapsă existentă în Codul Penal român. Într-un fel, a avut noroc. Înainte de Revoluţie, pentru fapta sa ar fi primit, cel mai probabil, pedeapsa capitală. Aşa nu a făcut decât să devină primul „vieţaş” al proaspetei democraţii.

Şcoala închisorii

De atunci, a trecut pragul câtorva dintre cele mai dure închisori din România. Rând pe rând, a fost închis la Brăila, Mărgineni, Jilava, Craiova, Rahova, Giurgiu şi iar Jilava. Cel mai mult a stat la Rahova: 10 ani. Aici a avut colegi de detenţie celebri, precum Miron Cozma şi fraţii Cămătaru.

S-a obişnuit greu cu viaţa de puşcărie. „Nu a fost uşor. La început, în primii ani,