Compară legătoria cu sculptura, găsind în profesia sa aceeaşi implicare şi dragoste manifestate de artistul plastic atunci când dă formă operei sale.
Meseria de legător de carte a învăţat-o de la doi pensionari. Unul era Ion Ion, fratele fostului director al poligrafiei, iar celălalt Tănase Popescu, doi oameni despre care vorbeşte şi astăzi cu mare plăcere, pentru că „erau binevoitori şi nu şi-au ţinut ascunse micile secrete ale profesiei“. În Biblioteca Judeţeană Alexandru şi Aristia Aman a venit în 1975. Un an l-a petrecut în Sala de lectură. „Am deschis ochii în acest domeniu când am fost bună de muncă. Eram foarte tânără şi foarte curioasă să aflu cât mai multe lucruri noi. Mi-a plăcut şi la sala de lectură, dar de cum am învăţat legătorie nu am mai vrut să fac altceva“, povesteşte Margareta Nicolae.
Iscusinţa s-a născut din dragostea pentru carte
Vorbeşte despre viaţa sa ca despre una foarte specială şi asta deoarece a avut privilegiul de a fi înconjurată de oameni de cultură, în care a găsit caractere deosebite, demne de admiraţie. „Le-am considerat operele cele dintâi şi cele mai importante bogăţii ale omului, o mare avere care ne face mai frumoşi“, mărturiseşte ea.
Apoi, este vorba despre o viaţă trăită printre cărţi, despre şansa de a-i fi căzut în mână unele dintre cele mai importante titluri ale literaturii române şi universale. Odată citite, a fost cu atât mai mare bucuria de a le prelungi viaţa, reparându-le pagină cu pagină. Consideră că legătoria i-a făcut onoarea de a lucra cu cartea.
Din atelier, în expoziţii şi simpozioane
În cei 35 de ani de când este parte a Bibliotecii Aman, Margareta Nicolae a căutat să ţină pasul cu evenimentele culturale organizate de instituţie sau găzduite de aceasta. Şi nu s-a oprit doar la expoziţiile de carte. Au uns-o pe suflet şi cele de artă plastică din Galeri