Lipsa de viziuni in politica si economie se plateste intotdeauna si nimeni nu scapa nepedepsit. Chiar daca efectele orbecairii unui guvern prin mrejele problemelor economice nu se arata imediat, ele nu intarzie sa apara. Iar atunci cand se arata, ele sunt mult mai greu de rezolvat decat in faza incipienta.
In Romania, problemele nerezolvate la timp se intind mult in urma. De altfel, nu numai in ultimii 20 de ani nu s-au luat la timp masurile care trebuiau, ci in intreaga perioada postebelica economia noastra a functionat plecand de la principii gresite.
Ceea ce s-a rezolvat oarecum dupa Revolutie in economia romaneasca, cu sau fara sprijinul politic, a tinut mai mult de legile naturale de reglare de la sine a economiei, care abia in ultimul deceniu a functionat cat de cat liber si desprinsa de legatura ombilicala cu statul.
Insa perioada indelungata in care economia noastra a functionat pe dos, impotriva oricaror legi normale de piata, iar mai apoi intr-un capitalism salbatic fara nicio lege corecta sau, dimpotriva, sub presiunea schimbarilor legislatiei fiscale de la an la an, toate acestea au condus catre nasterea unui mic monstru economic.
In tot acest haos, politicienii romani au facut cel mai bine doar atunci cand au incercat sa nu intervina prea mult in economie si, in schimb, sa o lase sa functioneze de la sine, potrivit celor mai sanatoase legi si reglementari - cele naturale ale economiei de piata.
Ceva asemanator, desi la un nivel scazut, s-a intamplat in perioada anilor 1998 - 1999 si, intr-o si mai mica masura, pe finalul mandatului lui Nastase. Abia guvernarea liberala a reusit sa straluceasca prin absenta, iar rezultatele acestei non-actiuni benefice s-au vazut in relativa cresterea economica din anii 2005 - 2007.
Din 2009 a inceput un alt gen de haos. A debutat cu un set de masuri
