Preţuri de până la trei ori mai mari şi salarii mai mici - aşa au simţit locuitorii peninsulei trecerea la moneda europeană în urmă cu nouă ani. Sursa: Reuters

Acum ar renunţa şi nu prea la euro. O datorie externă colosală, un deficit bugetar cu multe semne de întrebare şi mişcări de stradă pe care nimeni nu le ia în seamă, pentru că pur şi simplu nu sunt bani. Toate acestea l-au speriat puţin pe grecul petrecăreţ şi nepăsător, care nu prea mai vrea acum credite noi, nu mai cumpără bunuri de larg consum şi se concentrează pe noi modalităţi de fentare a măsurilor pe care le plănuieşte statul.

Moneda, piatra de moară

În mijlocul dezorganizării, al tuturor informaţiilor contradictorii şi al instabilităţii economice din Grecia, oficialii UE au aruncat mănuşa: moneda euro, dacă nu este folosită corespunzător, ar putea fi „luată înapoi”. Discuţia aduce nori negri pe faţa grecilor, care îşi amintesc şi acum că euro a picat pe capul lor ca „o piatră de moară”.

Peste patru sau chiar cinci ani, românii se vor confrunta cu acelaşi scenariu - preţuri mai mari, salarii poate mai mici, după cum dă bine la rotunjire - şi, eventual, cu adevărate încurcături la ghişee. Sunt câteva extrase din istoria grecilor din urmă cu nouă ani.

Euro constituie un avantaj care le garantează grecilor ajutorul experţilor europeni şi chiar un oarecare sprijin financiar. Aceeaşi monedă unică poate fi privită acum ca un dezavantaj, pentru că nu-i poate ajuta direct să-şi reducă deficitul, prin devalorizarea monedei. Este metoda de care s-au folosit şi se folosesc din plin experţii Băncii Naţionale a României.

Nostalgia drahmei

Nimeni nu ştie cum şi-ar putea lua europenii „moneda înapoi”, dar nici nu şi-ar dori să afle. Excepţie face însă grecul de rând, căruia i se luminează faţa când se gândeşte la drahme. „Produs