Cluburile şi petrecerile sunt ale adolescenţilor, adulţii moştenesc pasiunile şi grupurile de prieteni, iar bătrânii primesc timp pentru împlinirea visurilor din tinereţe. Unora le plac petrecerile, altora ceaiurile şi discuţiile interminabile. Apoi, de la o vârstă, copiii devin principala distracţie sau, în lipsa lor, se încearcă împlinirea pasiunilor restante.
Adi Bodea (20 de ani) a început să iasă cu prietenii în cluburi din timpul liceului. Doar că atunci, spre deosebire de acum, ieşirile erau „domestice", se petreceau în timpul zilei şi scopul era un joc de biliard. Uneori chiar şi o plimbare în parc cu bicicleta. Acum, în anul doi de facultate, distracţia se petrece mai ales în weekend.
Vineri şi sâmbătă se întâlneşte cu grupul de prieteni într-un bar, la berărie sau la terasă, în funcţie de anotimp. După „încălzirea" de aici, grupul pleacă într-un club, unde se întâlneşte cu alte grupuri pentru „o bere, două, cinci", până la ziuă. Cam o dată pe an, de vreo cinci ani încoace, ieşirea de weekend se transformă într-o petrecere cu circuit închis care a început cu câteva sute de invitaţi şi a ajuns, în 2009, la peste 1.000 de participanţi.
În timpul săptămânii, divertismentul de seară se întâmplă la un ceai, într-un grup mai restrâns, sau acasă, unde stă la discuţii pe messenger sau vede un film pe computer. Rar de tot se uită la programele de la televizor.
Confortul cercului restrâns
Elenei S. (25 de ani) nu i-au plăcut niciodată cluburile şi petrecerile. „Distracţia în accepţiune socială" este o tortură pentru ea. Se simte confortabil doar la petrecerile restrânse, unde cunoaşte pe toată lumea, şi n-o atrag deloc evenimentele la care se adună multe persoane care abia dacă se cunosc, dar trebuie să bea şi să danseze împreună. „Când eram mai mică am avut un prieten foarte extrovertit, care se întâlnea tot timpul