Rapirea unui copil dintr-un spital din Timisoara si gasirea lui nu in tara, in cateva ore sau dupa cateva zile, ci in Elvetia, si dupa mai bine de doua luni, ridica cel putin doua mari semne de intrebare.
Primul semn de intrebare vizeaza modul in care un copil poate disparea dintr-un spital, fara ca in acel spital sa fie dispusa o ancheta interna, fara ca vreun cadru medical sa fie gasit daca nu vinovat, macar responsabil, si fara sa fie solicitata o ancheta penala. "Nu s-a facut nicio ancheta interna, conducerea spitalului de la acea vreme a considerat ca personalul medical nu a gresit cu nimic". Aceasta este pozitia oficiala - facuta publica inaintea unei anchete interne si inaintea unei anchete penale - a reprezentantilor Spitalului de Copii "Louis Turcanu". Furtul unui copil distrofic, care putea muri in lipsa tratamentului administrat in spital, pare a fi tratat cu detasarea cu care ar fi privit, la inventar, un minus de scutece. Probabil, altfel ar fi fost abordat incidentul daca, din intamplare, copilul rapit ar fi fost al unei familii cu influenta, la fel cum, tot probabil, ar fi lipsit pronuntarile, premature si fara argumente solide, cu privire la (ne)vinovatia cadrelor medicale. Daca reprezentantii Spitalului de Copii "Louis Turcanu" si-au permis, insa, nu doar sa se pronunte ante-factum in privinta nevinovatiei personalului medical aflat in spital in noaptea in care Denisa Novacovici fusese furata din institutie, dar, mai mult, si-au permis sa nu demareze nicio ancheta interna, cu atat mai putin, sa ceara o ancheta penala, am lansa si noi o intrebare : Dezinteresul conducerii spitalului vizavi de acest caz, foarte grav - caz care se putea finaliza cu moartea copilului, pe fondul suspendarii tratamentului sau ca urmare a "donarii benevole" de organe, caz care pare sa fie opera unei retele transnationale organizate de trafic cu copii - este provocat d
