70 de ani de proletcultism, de slava a eroilor unui neam care nu era al lor si de propaganda impotriva lor insilor au facut din societatea civila moldoveneasca o societate castrata identitar, o societate cu simtamintele nationale amputate, ceea ce flutura acum Voronin si ai lui nefiind altceva decat un ciot din steagul lui Stefan cel Mare pe care si-l aroga cu atata fatarnicie.
Republica Moldova abia mai sufla sub trei pietre de moara care i-au fost agatate de gat: criza economica mondiala, Transnistria si amintirea sovietica. Daca pe prima o resimtim si noi si nu prea vedem nici flacarui, nici luminite la capatul tunelului, urmatoarele doua parca sunt eterne in Basarabia.
Constructia politico-ideologica facuta cu ingeniozitate, perseverenta si profesionalism de rusi in perioada deceniului III al secolului trecut este prezenta pana in cel mai ascuns ungher al societatii de la Chisinau. Ea s-a impletit cu insasi fibra identitara a romanilor din Basarabia.
Societatea moldoveana are de luptat cu doua fantome. Pe de-o parte, cu fantoma comunismului cu care s-au luptat toti din spatiul estic dar, pe de alta parte, cu o mostenire mult mai grea si mult mai insidioasa: colonialismul sovietic.
Decenii intregi de ocupatie sovietica au dus la o indoctrinare ciudata a societatii basarabene: un amestec unic de mitologie comunista cu un nationalism "anti-national" si o lume lipsita de o identitate romaneasca, dar vaxuita ani la randul cu o identitate civica de tip sovietic.
Trebuie insa adaugate (si multa lume uita asta) si cele doua sute de ani cand Basarabia a trecut din "mana in mana", ba la turci, ba la romani, ba la rusi, dupa ce marele carturar (dar prea slabul politician si militar) Dimitrie Cantemir a pierdut asa de usor o jumatate din tara Moldovei.
Eticheta de la Moscova
Republica Moldova
