Viscol cu nămeţi, circulaţie dată peste cap, nervi, înjurături, şedinţe, comandamente, „măsuri operative“, dar şi imagini de poveste. De basm, fără Breaking News. Dacă e să stăm la căldură, cu nasul lipit de fereastră şi dezlipit de televizorul din faţa căruia ne vine atît de greu să ne depărtăm. Ştirile despre apocalipsa din Haiti se conjugă emoţionant cu gesturile de solidaritate ce se nasc în întreaga lume, pentru a veni în sprijinul celor năpăstuiţi. Cu mic, cu mare, o lume întreagă vrea să ajute. Vedetele Americii adună peste 50 de milioane de dolari. O gospodină din România dăruieşte şi ea 100 de euro. Nu vrea să i se pomenească numele, nici în România, nici în Haiti. O face aşa, „pentru sufletul ei“, mărturiseşte o femeie din România, impresionată de tragedia din Haiti. Donaţiile se înmulţesc, comentariile devin de prisos. Ziua Unirii ne dă ghes la solidaritate şi frăţietate, nu doar prin vorbe şi hore de tot felul. Dincolo de gesturile exterioare, rămîn intenţiile pline de bune intenţii.

Chiar atît de greu ar fi să nu ne mai duşmănim unii cu alţii? Să punem deoparte dreptatea fiecăruia şi să ignorăm „lupta de clasă“, umorile, idiosincraziile, egoismele şi egolatriile de tot felul? Mircea Geoană să nu mai fie considerat doar un simplu prostănac printre atîţia deştepţi cîţi are România, iar Traian Băsescu să nu mai fie doar un impostor ce face pe anticomunistul! Pare simplu, dar nu e. Nimic nu e simplu din ce pare simplu. Generoasă pe o vreme extrem de geroasă şi iniţiativa postului Realitatea TV de a colecta fonduri, pentru a fi trimise supravieţuitorilor unei catastrofe naturale care se poate transforma într-o teribilă catastrofă umanitară. Sute de mii de copii orfani şi cîteva milioane de oameni rămaşi fără locuinţe, hrană şi, mai ales, apă constituie deja o problemă internaţională şi nu priveşte doar autorităţile din Haiti. Păcat că doar