Daca in scoala romaneasca sint predate prea multe lucruri, prea grele, iar unele perfect inutile, care surmeneaza tinerele generatii, meritul este, in primul rind, al "fabricantilor de programe" de la Consiliul National pentru Curriculum. „Scoala este plictisitoare si neinteresanta, orarul elevilor este prea incarcat, profesorii sint slab pregatiti si nici nu pot fi dati cu usurinta afara din sistem". Acestea sint citeva din ideile pe care le aflam din gura unor „lideri de opinie", indignati de starea invatamintului romanesc. Dupa parerea lor, scoala este scumpa, proasta, profesorii sint adevarati paraziti ai bugetului, in timp ce bietii copii sint torturati cu lucruri inutile, nu-si pot afirma si dezvolta personalitatea, li se ucide zi de zi copilaria. Aceiasi ginditori considera ca lucrurile ar putea fi rapid indreptate daca si in invatamint ar dudui somajul, iar copiii ar studia numai ceea ce ii intereseaza si ar veni la scoala cu placere, stari de lucruri ce ar duce, inevitabil, nu-i asa?, la performanta pe toate nivelurile, de la scoala primara pina la colegii, scoli de arte si meserii sau licee tehnologice. Un elev, oricit de „rau" ar fi, daca ar gasi ceva interesant in ceea ce spune profesorul, ar sta cuminte in clasa si si-ar respecta dascalul. Mai putine ore, mai putin efort, mai multa libertate si miracolul educational se va produce peste noapte. Reforma, calitatea in invatamint sint cuvinte de ordine, rostite tot timpul. Ciudat este faptul ca modalitatile folosite pentru atingerea unor stari dezirabile au garantat, in mod oarecum pervers pina in prezent, obtinerea unor efecte contrare. Aproape ca nu este zi in care sa nu se adopte tot felul de masuri si sa se realizeze tot felul de experimente, care de care mai „revolutionare", fara ca efectele benefice sa le constate cineva. Dimpotriva! O tinem tot intr-o reforma de doua decenii, dar rezultatele nu se vad